altfel de musaca
care nu e de fapt deloc musaca, dar s-ar putea numi: carne tocata cu dovleac la cuptor. Sambata am fost in oras, dupa mai mult de o luna in care nu am avut timp parca nici sa respir, de data asta am reusit sa facem o pauza de mers prin magazine. Printre altele, am gasit si carne tocata de vita care arata exceptional si n-am putut rezista sa nu o luam. Vinete am uitat sa iau, iar cele pe care le-am avut le-am facut saptamana trecuta la gratar, asadar am avut de ales intre varianta simpla cu cartofi, dar cum discutam cu Alina mi se pare mult prea grasa, puteam sa folosesc cartofii fara sa ii prajesc, dar parca aveam pofta de … altceva. Mai aveam inca 3 dovleci frumosi asa ca cela doua ingrediente parca sau vorbit si mi s-a parut de la sine inteles ca merg impreuna. Un pic riscant, dar a meritat efortul!
Varianta lunga, mai in amanunt a retetei, incepe cu curatarea unuia dintre dovleacii amintiti de semintele interne si de coaja si taiatul acestuia in felii. Le-am pus intr-un vas la cuptor, iar intre timp am curatat o ceapa, taiata marunt si prajita intr-o lingura de ulei de masline, la care am adaugat o jumatate de ardei rosu si am pus cam 400g de carne tocata amestecand bine-bine, apoi am lasat la temperatura potrivita pana cand a scazut apa lasata de carnea tocata. Felioarele de dovleac le-am pus pe fundul unui vas termorezistent, peste care am adaugat amestecul de carne tocata, deasupra caruia am adaugat felioare dintr-o patata (cartof dulce). Peste tot amestec am turnat 500 ml de lapte amestecat cu o lingurita de vegeta, un praf de usturoi, cimbru uscat, sare si un mix de condimente. Dupa 50 de minute la cuptor, am realizat ca am facut una dintre cele mai bune mancaruri din cate imi amintesc eu.
carne tocata cu dovleac la cuptor (imi place cum suna)
un amestec de gusturi si arome reusit
iar de culori numai zic, pentru ca si ieri si azi mi-am pus 2 portii… e atat de bun!
Cum sa-ti hranesti sotul cu oase si sa fie incantat la culme
Filosofic vorbind habar n-am avut ca oasele alea care se vand la magazin, cu un pic de maduva in centrul lor ar fi bune de ceva pana nu mi-am intalnit sufletul pereche. Ca un maxim rasfat si doar cand sunt in toane foarte bune ii pregatesc felul de mancare preferat si anume maduva din oscioarele astea. Iar ca sa nu arunc bunatate de “zeama de oase” fac si o ciorbita de oase 
Pare complicat, dar nu e! (cand am facut eu ceva complicat?)
Totul incepe cu cautatul oaselor de vita cu maduva, trebuie sa fie nici prea mici – ca sa aibe cat mai multa maduva, nici prea mari – poti sa ai ghinionul ca maduva sa fie osificata. De obicei, le gasim destul de usor la supermarket, dar de data asta nu am reusit sa le gasim nici vinerea trecuta, nici sambata. Abia luni am zarit o singura cutie cu 4 oscioare, pe care Vlad le-a inhatat si nu le-a mai lasat din mana. Se spala cu grija oscioarele si se pun in picioare pe fundul oalei de presiune (cumparata mai mult sau mai putin pentru acest fel de mancare, se pot gati foarte multe alte bunatati, dar noi o folosim mai mult pentru oase). Se adauga 1 lingurita si jumatate de sare si se inchide divaisul. Se lasa sa fiarba la foc mic pentru 40 de minute, dupa ce masinaria a inceput sa suiere, semn ca este sub presiune. Cam cu vreo 5-10 minute inainte sa termine suieratul, am tocat marunt o ceapa, o telina mica, un morcov si un ardei rosu. Am calit ceapa intr-o lingura de ulei, apoi am adaugat legumele si le-am lasat vreo 2-3 minute in tigaie, intre timp masinaria s-a oprit si am recuperat oscioarele, cu grija ca sa nu pierd maduva pe drum, iar zeama de oase am turnat-o peste legumele calite. Am lasat sa mai fiarba vreo 10 minute, si am adaugat si-o rosie taiata felii, mai mult pentru decor si un pumn de paste (eu tin un borcan de resturi de paste colorate si haioase pentru genul asta de adaugiri), dar se poate pune taietei, orez sau galuste, fiecare cu ce-i place. La final am adaugat si o lingurita de bors magic cu smantana pentru ca mie imi place un pic mai acrisoara ciorbita de vita Iar in farfurie noi am servit-o cu un pic de iaurt.
ciorbita proaspata
tare buna e cu un pic de iaurt
Oscioarele se paseaza la sot, care-si transfera maduva pe o felie de paine prajita, fierbinte si le sareaza bine inainte de a le trece intr-un alt stadiu al existentei lor.
cum sa iti faci barbatul fericit
poza asta am reusit totusi sa o fac desi se proliferau amenintari cumplite daca … i se raceste maduva si ii stric oasele… vai-vai!
PS. tot filosofic vorbind, cine stie cum fac fetele decoratiile alea frumoase cu stelute din smantana/iaurt pe suprafata farfuriei de supa?! Ca mie mi se duce bolovan la fundul farfuriei si nici prin cap nu-i trece sa se dilueze asa frumos in franjuri…
"bolovani" de iaurt ca stelute nu-mi ies
Comentarii recente