atractii si distractii in 2011
Cam pe cand mi-a inflorit ideea unui articol in care sa fac mai mult sau mai putin o lista cu momentele de varf ale anului 2011, inca nu realizasem cat de multe am facut… si mai ales prin cate poze va trebui sa scotocesc si sa gasesc pe cea care indica cel mai bine ceea ce as fi vrut sa spun. Cam dupa vreo 2 zile de chinuri am hotarat ca de fapt nu o sa il fac atat de mare si asa, probabil, putini dintre voi ar avea rabdare sa il cititi pana la capat. Pentru mine a fost ca un pahar de apa rece pe care inca il simt scurgandu-se pe sira spinarii… ce lung a fost anul trecut! Am avut impresia ca n-am vazut prea multe si in minte imi infloresc ce am ratat de pe lista, n-am vazut Zermat, nici Yvoire, planuiam si o vizita prin Zurich sau macar la Basel pentru o gura de aer nemtesc sau ceva p-acolo. N-am apucat sa revad Londra, sau mai bine jumatatea pe care n-am vazut-o in cele 4 zile insuficiente … Da. Ar fi trebuit sa fac rezumatul momentelor placute, ale oraselelor, evenimentelor si spectacolelor vazute si in anii trecuti, dar nu-i nimic, macar o parte le-am strans deja aici. Mai ales, am realizat cate nu am apucat sa povestim din ceea ce am apucat sa facem.
In prima zi a anului 2011 ne-a gasit pe drum, in avion. Daca vorbele populare sunt adevarate, nu stiu, dar anul trecut am avut 13 drumuri cu avionul si enorm de multi km de zbor, avand si cel mai lung zbor al meu pana acum, cel de peste ocean pana in SUA 
IANUARIE 2011
pe 1 ianuarie 2011 eram gata de decolare
La sfarsitul lui ianuarie ne-am intors pentru un seminar in Bucuresti si daca tot am ramas pana duminica, am avut parte si de un moment muzical deosebit. Ne-a placut atat de mult incat si anul acesta planuim sa-l repetam.
ianuarie muzical la Ateneul Roman
MARTIE 2011
Prinsi intre cursuri, slujba, deadlineuri si acte, in februarie am stat acasa si am muncit de zor. Nu-i nimic ne-am scos parleala in martie in care ne-am scos unul pe altul din casa aproape in fiecare saptamana. La inceputul lunii martie facem vizita anuala la Salonul Auto Geneva, anul acesta va fi intre 8-18 martie 2012.
Al 81-lea salon auto din Geneva
Tot in martie, am avut bilete la un spectacol al Corului Armatei Rosii (nu trebuie sa explic motivele, nu?). Surpriza a fost, fata de un spectacol mai vechi, pe langa uniformele de la cor au aparut si fasnetele in fuste colorate si chiuitoare care sa dea din fundic. Nu pot sa va zic ca Vlad a plans de fericire, dar va las sa va imaginati Anul acesta am o surpriza la fel de placuta pentru ca vreau sa iau bilete la Ballet National de Sibérie KRASNOYARSK, se pare ca tot in martie vor veni in Geneva.
fete frumoase si muzica buna de acasa (a lui)
Si pentru ca luna martie pare a fi luna cultivarii familiei, anul trecut am asistat si la un spectacol de orga la catedrala Sf. Petru. Cam modernist pentru gustul nostru, dar cel putin inceputul concertului a fost exceptional.
concert de orga, la lumina lumanarilor (electrice)
In ultima zi a lunii am fost convocati la consulatul american pentru VISA, dar daca tot am avut ziua libera de la slujba, am dat o raita si prin magazinele mult mai ieftine ca-n Geneva. Ne-am hotarat, la Berna trebuie sa mergem mai des!
Ursuletul Bernei, la loc de cinste pe piedestal
APRILIE 2011
In aprilie, am vizitat Versoix, scurt, mai mult in trecere si din greseala pentru ca am luat-o spre lac si nu spre centrul orasului, unde se tinea targul de ciocolata…
primavara pe lac, la Versoix
Spre sfarsitul lunii aprilie a inceput Salonul de Carte din Geneva, un loc plin de manifestari artistice de suflet francez, cu cafenele (literare) si foarte multe revistute si carticele. Anul trecut chiar am dat peste un stand maricel de carti in engleza (ura!).
o privire de ansamblu asupra standurilor, in drum spre o expozitie masonica
MAI 2011
Primele zile din mai ne-au prins in avion, peste ocean in drum spre Washington. Primii pasi pe un alt continent (pentru mine), al meu a mai trecut de cateva ori pe acolo si cu zboruri chiar mai lungi…
intre wow cat rezista bateria la iPad si mai avem mult?
in sfarsit dupa 9 ore de zbor si un drum cu taxiul, intram direct in sala de conferinte
Dupa un calcul simplu, am reusit sa ne convingem seful ca este mai ieftin sa ne plateasca cazarea pe vreo 4 zile in New York si apoi un zbor NY-Geneva decat unul direct inapoi din Washington. A mers!
la doar cateva ore dupa inchiderea conferintei, eram pe strazile NY-ului
Dupa cateva zile minunate in NY, la sfarsitul lunii mai, suntem din nou pe drum, de data asta in TGV, spre Paris. Urmeaza vizita anuala la Paris si fotografierea schelei lui Margot.
L'amour de Paris
iar motivul pentru care mergem in fiecare an la Paris, pe langa faptul ca mai nou facem doar 3 ore pe drum, Games Day 2011:
forfota, emotii si joaca ca in fiecare an
IUNIE 2011
In iunie, am ramas din nou mai mult acasa, avand foarte mult de lucru, dar totusi am surprins cateva momente muzicale, placute din Fête de la musique 2011.
lumini si muzica in parcurile geneveze
o saptamana intreaga mi-am petrecut-o pe tren intre Geneva si Renens, la cursul de experimentare animala…
cand soare, cand ploaie, dar eu tot pe drum
IULIE 2011
Spre sfarsitul lui iulie, deja simtim cum se apropie vacanta … altora, noi plecam abia in septembrie, dar profitam de linistea din lab pentru sfarsituri de saptamana animate. Prima vizita a verii, la muzeul Alien, in Gruyeres.
in drum spre cetate, tot mai sus…
AUGUST 2011
Ziua nationala, 1 August, se sfarseste cu un mic foc de artificii, spectacolul mare fiind cel care incheie zilele Genevei, pe la mijlocul lunii august.
spectacol de lumini deasupra lacului
In sfarsit am reusit sa-l conving sa ma duca sa vad Chillon, un castel medieval rupt intre Franta si Elvetia, si inundat de lac.
cotrobaind pe zidurile cetatii, si urmarind lumea in curtea interioara
In Geneva, luna august este plina de evenimente, expozitii, spectacole, muzica si un imens targ ambulant, atat culinar cat si cu distractii. Pe langa numeroase competitii pe lac, in fiecare an se fac concursuri si demonstratii de sporturi mai ciudate, de vara, pe nisip amenajat in centrul orasului. Anul trecut vedetele au fost jucatoarele de rugby in nisip. Baietii erau prea seriosi…
rugby pe plaja
Tot in fiecare an, o anume tara, de obicei din Asia Mica, sau in orice caz mai … exotica, este invitata de onoare, avand in centrul orasului un stand imens in care sa-si prezinte comorile si sa-si faca publicitate turistica. Anul trecut a fost India.
o frantura din India in mijlocul Genevei
Prima excursie in Norvegia, in Bergen ne-a lasat fara cuvinte si cu febra musculara si ne-am facut planurile pentru a doua excursie mai inspre toamna.
vara in Bergen, Norvegia
SEPTEMBRIE 2011
In septembrie am dat o fuga pana in partea nemteasca a Elvetiei, la Luzern ca sa vedem FlugTag, insa am descoperit un alt oras micut extrem de frumos.
Luzern, un alt oras elvetian, de munte si cu lac
In sfarsit, vacanta de vara in tara, acasa, in Romania, am petrecut-o tot pe drumuri si prin munti.
o vizita scurta prin Brasov
Prin Fagaras, la cetate
sus, in munti, pe transfagarasan
OCTOMBRIE 2011
In octombrie, am calatorit din nou foarte mult, atat in Elvetia cat si prin Nordul Europei. Am inceput intai prin largirea ariei cunoscute de langa casa si am facut o alta vizita de mult planuita si dorita, in sus pe Saleve, la marginile orasului, dar in Franta (eh!).
am admirat cum isi luau unii zborul
Apoi, cei din departament s-au gandit sa ne scoata din laboratoare si sa mai vedem si noi minunile patriei, la fabrica de ciocolata si apoi, daca tot eram in vecinatate, am revizitat Gruyeres si muzeul Alien.
pazea, ca venim!
Sfarsitul lunii octombrie ne-a prins tot la o conferinta in Danemarca, la Helsingor, unde se afla castelul din Hamlet.
la castelul lui Hamlet
Ne-am continuat vacanta (din care inca mai avem cateva zile restante pentru anul acesta) cu o saptamana in Copenhaga, vizitand aproape strada cu strada din centrul orasului nordic. Ne-a placut atat de mult incat avem planuri de intoarcere. La un moment dat.
mica sirena este chiar foarte mica
Nu am putut rata, insa, ocazia sa ne dam pe cel mai lung pod din Europa, invaluit de ceata, pentru a pune piciorul macar pentru o jumatate de zi in Suedia, la Malmo.
dimineata devreme in Malmo
NOIEMBRIE 2011
In prima zi de noiembrie, am plecat spre Norvegia, mult mai in nord, la Trondheim, un oras mic, studentesc, dar extrem de placut.Cele mai frumoase poze ies in nord, unde sunt cele mai frumoase culori…
case riverane in Trondheim
Dupa cateva zile prin oras, ne-am urcat din nou in avion si am coborat mai la sud in Bergen, unde planuiam sa terminam ce ne ramasese de vizitat din vara. N-am gandit insa pana la capat si n-am putut sa facem chiar ce voiam noi pentru ca nu mai eram in sezon turistic. Am facut insa o excursie extrem de frumoasa pe care o voi descrie mai tarziu, pe larg, pentru ca a fost cea mai frumoasa aventura a anului trecut.
din nou in Bergen, pe Bryggen
am navigat totusi prin fiorduri, chiar daca era toamna tarziu
una dintre surprizele din regiunea Bergenului, despre care voi povesti in curand
DECEMBRIE 2011
Dupa mai mult de doua saptamani departe de casa si de pisoii nostrii dragi, ne-am intors ca sa petrecem sfarsitul de an, acasa, unde, Geneva ne-a mai pregatit cateva surprize frumoase, de sezon.
Fête de l'Escalade
luminile de sfarsit de an, 2011, in Geneva
Noël en bande dessinée
Am lasat o leapsa neonorata si cum nu poate fi ignorata pentru ca expeditorul se afla, de obicei, in aceeasi camera cu mine, am gasit in sfarsit un pic de timp s-o onorez, asta pe langa miile de planuri noi si vechi de la slujba, strangerea jucariilor de vacanta de prin casa, samd. Leapsa era despre cum mi-am petrecut eu Craciunul, in varianta animata…pai a fost cam asa:
1. am facut ultimele cumparaturi pentru bucatele deja in plan:
mers la cumparaturile culinare
2. m-am apucat sa gatesc bucatele:
la gatit din greu, la foc mediu
3. in pauzele de gatit mai aveam si cate-o sueta, ca intre fete, pe net…
si deci voi ce decoratii ati facut de craciun, dar pe masa ce puneti?
4. cand s-a intors barbatul de la partea lui de cumparaturi, am rupt-o cu fetele (eh!) si am terminat de decorat bradul:
gata si bradul e decorat…
5. cu bradul gata si decoratiile de craciun in desfasurare, m-am apucat sa aranjez masa … festiva:
un servetel aici, unul acolo, asa, ce punem in mijloc?
6. cu masa gata, putem sa incepem festinul, cu un pahar sau doua…
si la anul tot la fel, la cat mai multa veselie!
7. cam dupa ce ne-am potolit foame si setea, l-am prins la inghesuiala si pe Mosu’ si l-am scuturat de cadouri…
e greu mosule cu atatea cutii? Cum de nu le incurci?
8. dupa atata agitatie, am cazut lata, la culcare:
sa fie de la vin? sau bere? sau gin? …
E cam tarziu s-o “marit” mai departe, dar daca vreti, eu va adaug aici… cu link, doar un cuvintel sa-mi spuneti
Daca vreti sa vedeti si alta varianta, foarte comica, m-am distrat la lacrimi, gasiti la Ana-Maria, aici.
Tort Pandaren
Luna trecuta voiam sa ne inscriem in concursul de bucatareala de la Blizzard, dar, din nefericire, n-am fost atenti la perioada de concurs si am depasit termenul de inscriere. Oricum ne-am distrat facand tortul in forma de Pandaren, care n-a iesit chiar cum ne asteptam noi, dar nici rau nu este… oricum a fost frumos pe masa de Revelion …
Tort Pandaren
pentru blat:
- 250 g faina alba
- 50g praf de ciocolata
- 15 g praf de copt
- 5 g sare
- 300 g zahar
- 100g de unt
- 235 de ml de lapte
- 3 albusuri batute spuma
pentru glazura:
- 200g zahar praf
- 4 linguri de apa
pentru scut:
- 100g unt
- 1 lingura de lapte fierbinte
- 1 ou
- 3 linguri de miere
- 200g faina
- o lingura de praf de ciocolata
Pentru blat: se amesteca intai prafurile 250 g faina alba, 15 g praf de copt, 5 g sare, 300 g zahar. Se topeste 100g de unt in 235 de ml de lapte, in care se adauga prafurile treptat, in ploaie. Se bat spuma 3 albusuri si se adauga la compozitie. Compozitia asta (800 ml de aluat lichid) se torna in forma de ursulet din silicon si se coace la 175°C cam 40 de minute, pana cand iese scobitoarea curata.
Se lasa sa se raceasca peste noapte si a doua zi se glazureaza cu amestecul proaspat de zahar praf si apa. Deasupra se aplica desenele, hainutele si decoratiile, care sunt facute manual din martipan colorat comercial. Multe multumire lui Vlad, care a avut rabdare netarnurita cu glazura de martipan, care este un pic mai dificila decat pare la prima vedere :*
Pentru scut: Se freaca spuma 100g de unt cu o lingura de lapte fierbinte. Separat se bate un ou cu trei linguri de miere si apoi se omogenizeaza cu spuma de unt si 200g de faina. Se formeaza o bila de aluat care se lasa 30 de minute la frigider, apoi se modeleaza in forma dorita si se coace in cuptor la 180°C pentru 30 de minute. Ca si ursuletul, scutul, dupa racire, se imbraca in martipan si se ataseaza pe labuta.
Mai facusem si un baston din blat de biscuiti, dar s-a rupt asa ca ne-am rezumat la o steluta de martipan ca arma… 
compozitia in forma de ursulet
ursuletul gata, acum la decorat!
colorat si in hainute, mai trebuie un scut si armele…
in forma finala, WoW Pandaren
Oricum n-am fi castigat avand in vedere ce deserturi s-au inscris, despre castigatori aici.
Sacul cu daruri
Ne apropiem cu pasi mari de ultima zi a anului 2011, facem liste, pregatim meniuri, surprize, rearanjam decoratiile sutite sau sutuite de pisoi si ne analizam ce am facut si ce vrem sa facem in continuare. Printre atatea planuri, ultimele datorii la slujba si dat un ochi in stanga sau in dreapta prin blogosfera, mai gasesc un pic de timp sa admir din nou si sa-mi planuiesc urmatoarele miscari cu ceea ce am primit de la Mosu’ Mare. Nu pot sa fac un top pentru ca inca nu ma pot hotari care-mi place mai mult, dar, intr-o ordine oarecare, Mosu’ m-a cadorisit cu unul dintre cele mai frumoase coliere Swarovski cu un micut ou faberge atasat (imi place! imi place! imi place! – e clar, da?).
sa se potriveasca la bratara :*
Am primit si un vas Tajine, un vas traditional ce permite o gatite lenta la temperaturi joase. Abia astept sa-l testez. Problema mea este ca n-am stiut ca-l primesc si aveam deja cam toate mesele organizate si inca nu l-am testat. Dar, am in congelator special pentru vasul asta pastrate niste copanele de pui pe care am de gand sa le gatesc saptamana viitoare. In plus, am primit si 3 vase mici mini-ramequin (n-am idee cum sa le zic in romana, decat vase mici :O) pentru diverse aranjamente sau mici pofte gatite in portii … de gustarica.
Tajine Le Creuset
descriere si amanunte
mini-ramequin
Si cadoul cu povestioara sau (hm!) glumita. In postul trecut, am amintit deja ca in luna mai am fost in New York, vreo 4 zile, in care aproape n-am dormit pentru ca am vizitat ca nebunii tot ce era de vazut, apoi cand ne-am intors, in ciuda schimbarii de fus orar, am aterizat aproape instant in lab, la slujba (si cred ca scuzele pot continua la nesfarsit), ideea finala fiind ca mi-am aruncat la spalat bluza in buzunarul caruia se afla micul meu iPod (noul racnet, albastru, culoarea mea preferata, cumparat de Vlad si imprimat cu dedicatie). Nu m-am multumit sa-l spal a ajuns si-n uscator… fiind recuperat la calcat. Nu, calcat n-a fost! Dupa toate aceste grele incercari, micul meu erou inca are hardul ok, calculatorul il recunoaste, dar ecranul este … mort. Ecranul cu cristale lichide … spalate si uscate, ceea ce il face de neutilizat. Drept pedeapsa, am folosit vechiul meu … iPod nano, mic si agatabil (tot albastru ) pentru sesiunile de zgaltait fundul ca sa scada. Bietul meu iPod vechi nu are prea multa minte si nu reuseste sa tina minte mai mult de o ora si jumatate de muzica, aceeasi muzica pe care aproape pot s-o cant in ordinea in care o tine el minte (daca as avea voce sau macar ureche muzicala). Eh, toata povestea asta duce undeva … Mosu’ mi-a daruit un nou iPod (de care promit sa am grija ca de ochii mei proprii), galben-portocaliu de data asta, ca sa-mi sara in ochi si sa nu-l mai dau la spalat si pe care scrie: “spala-ma, dar nu ma usca”. De spalat nu l-as fi spalat eu nici pe primul, mai ales ca mi-l iubeam atat de mult (si inca tin la bietul de el, albastrelul meu frumos).
doua generatii si o … muiere cascata
noua mea mandrie aurie
edit: si cadoul mai special - mosu' meu e June prim :*
Edit: Liana, … e potrivit! Au mers tacticile de cumparare 
))
Si pentru vizitatorii mei, ofer bucuria (vizuala) a unor bomboane Lindt, preferatele mele:
o steluta cu bomboane
Recap 2011
Anul acesta a fost un an bun, atat profesional cat si personal. Mai sunt doar cateva zile pana la inceputul noului an si este timpul potrivit sa facem bilanturi, dari de seama si pus pe lista ce-am facut si ce mai vrem sa facem
Pentru mine anul asta a insemnat redeschiderea vechiului meu blog, pe care l-am mutat la adresa noua si l-am rebotezat ca sa aiba mai mult spor, ceea ce a mers adunand 8 luni de activitate fara oprire In plus, blogul mi-a oferit ocazia sa ma apropii foarte mult de Liana, draga mea de la Pe masa din bucatarie, dar sa si “pierd” o alta persoana draga, Alina. Sper ca, desi a renuntat sa mai scrie pe blog, sa nu ne uite chiar de tot. Ca de obicei, am castigat prieteni dragi, am si pierdut cativa…
Pe langa scris si bucatareala (unde am adunat aproape 140 de retete de bucatareasa amatoare), anul acesta a fost prima data cand am depasit limitele continentului si am vizitat Lumea Noua. Tot anul acesta, am revazut Parisul, ca o traditie in familia noastra, incepand din 2002, cel putin o vizita pe an in Paris, apoi am fost in trecere rapida prin Washington si apoi cateva zile bune la scotocit prin Manhattan. Tot anul asta am pus picioarele pentru prima data in Nordul Europei, in Norvegia (Bergen si Trondheim), Danemarca (Helsingor si Copenhaga), intr-o fuga de o zi prin Suedia (Malmo). Tot anul acesta am inceput sa hoinarim mai mult si prin tara gazda, Elvetia, plina de locuri frumoase: Gruyeres, Chillon, Montreaux, Berna. Am urcat pe munte, trecand granita pe jos, pe Saleve si am fost la Flugtag in Luzern si la Festivalul ciocolatei in Versoix. Anul acesta, eu si Vlad am facut 17113 de poze, dintre care unele dintre cele mai reusite poze facute de noi, doar o mica parte au ajuns sa vada lumina internetului aici, pe blog sau pe blogul lui Vlad. Am strabatut foarte multi km anul asta, atat in vest cat si in nord. Mai ramane sa descopar sudul si estul extrem… poate la anul
not-alone… in New York
in fata hotelului, in Washington
Paris sera toujours Paris
toamna tarzie in Copenhaga
la fotografiat in Trondheim
printre orasele mele favorite este Bergen
O scurta vizita prin Malmo
rustic si frumos in Gruyeres, Elvetia
am vizitat si castelul (in sfarsit!)
ne-am facut cumparaturile in Berna (cand am aplicat pentru viza de SUA)
am vazut Luzern cu ocazia Flugtag 2011 Elvetia
am revazut Versoix cand am fost la Festivalul Ciocolatei
Sarbatoarea marmitei cu supa de legume
Cati dintre voi ati auzit vreodata de razboaiele in care au participat elvetienii sau macar de faptele de vitejie si curaj ale genevezilor?
Ei bine nici macar ei nu-si mai aduc aminte si cateva generatii bune au trecut peste tara asta fara prea multa zarva de bataie. Dupa ce si-au castigat independenta, au devenit simbol al neutralitatii. Ultima batalie geneveza, castigata rasunator dateaza undeva prin 1602 in care genevezii au rezistat eroic atacului savoienilor (francezi din regiunea vecina), aruncand diverse obiecte pe ferestre. Dar eroina principala, devenita simbol al rezistentei, este o mama de 14 copii (Mère Royaume) care gatise in seara respectiva o delicioasa supa de legume si care si-a aruncat imensa oala cu supa pe geam in capul unuia dintre francezii atacatori! Ingroziti probabil de mirosul supei, francezii s-au tirat sa-si trateze arsurile cu supa si nici ca n-au mai vrut sa auda de genevezi. In monstruoasa noapte au murit 18 genevezi, in cinstea carora se organizeaza un mars de comemorare in fiecare an incepand din 1929 cu care se deschide oficial zilele de sarbatoare. Festivitatile dureaza tre zile, in centrul vechi al orasului, organizate de Compania 1602, unde sunt organizate piete in aer liber de unde se pot cumpara vin fiert, supa de legume si alte produse asociate cu festivitatile, se pot admira siturile istorice deschise numai cu această ocazie, fotografii, dueluri, procesiuni, de exemplu se trage cu muscheta. Toti participantii sunt imbracati in costume medievale si totul este acompaniat de muzica medievala. Festivitatile se incheie cu un alt mars, Cortège historique de la Proclamation (impresionant) in care peste 1000 de participanti imbracati in robe albe si cu faclii fac un tur de o ora in centrul vechi al orasului si se citesc proclamatii pe la placutele si monumentele comemorative, totul terminandu-se in jurul unui foc de tabara in fata catedralei Sf. Petru.
In cinstea acestei marete victorii, o zi pe an genevezii au voie sa se imbrace foarte colorat, in costume ticnite si sa-si iasa din neutralitatea si cenusiul calvin (un fel de halloween). De asemenea, cel mai mic al casei sau al grupului trebuie sa sparga marmita de ciocolata in care se afla legume din martipan si sa zica o fraza extrem de complicata in onoarea evenimentului (in traducere aproximativa “asa pierit-au dusmanii neamului”). La noi, mezinul casei, Miaurica (cu un adevarat suflet de francez) a rezolvat-o deja cu marmita, ducandu-se tinta in raftul respectiv si impingand-o jos ca parca nu statea bine acolo, gandind in mod similar cu doamna geneveza, in lipsa de ghivece si cutia cu marmita e buna!
O alta dama eroina a fost Jeanne Piaget, care a salvat o parte dintre aparatorii orasului, arucandu-le de la fereastra cheia ce le permitea trecerea printr-un culoar transversal, iesind astfel din infundatura unde-i macelareau francezii. Tot Doamna Piaget, fiind manata de o frica uriasa, avand casa foarte aproape de intrarea in oras, unde francezii adusesera cativa “specialisti” in petarde si incercau sa arunce in aer zidurile, a mutat singura un dulap imens in fata usii, pe care, dupa batalie, cativa barbati abia au fost in stare sa-l mute la loc.
catedrala Sf. Petru, in centrul vechi al orasului
Punctul de start al marsului comemorativ, in asteptarea fluierului de inceput
un reprezentant de seama al fanfarei, in costum medieval
in pas de mars spre monumente si placute comemorative
la Poarta orasului vechi, acolo unde s-au dat cele mai aprige batalii si unde Mme Piaget si alti eroi genevezi s-au facut remarcati
spre o alta placuta comemorativa pe Rue de la Corraterie
garda orasului
in centrul imaginii, un reprezentat tipic al genevezilor
tobosarii dau ritmul cortegiului
in pauze, se mai discuta o afacere, un meci, se mai schimba cate-o vorba, o parere la lumina tortelor
asezarea coroanei de flori la o placuta comemorativa, cu scara si la lumina tortelor
doamnele geneveze, parte importanta a rezistentei si eroismului
si se pleaca mai departe
la loc de cinste: marmita cu supa de legume!
ne-au placut costumele, facliile si tot cortegiul comemorativ
PS: Stiu ca unele poze sunt neclare, dar neavand trepied, iar cortegiul fiind in miscare doar la lumina tortelor a fost greu sa faci fotografii de arta, dar acestea redau atmosfera in continua miscare, in semintuneric, absolut impresionanta a festivitatilor de deschidere a sarbatorilor de L’Escalade. Multumesc lui Vlad pentru incapatanarea de a fotografia in aceste conditii si de a-mi oferi unele dintre cele mai frumoase poze ale noptii
Pentru mai multe povesti in imagini, vizitati si blogul lui Costin, aici.
mosu’ meu
dupa ce l-am asteptat cu masa-ntinsa incat bietul mos ar fi plecat in plina criza diabetica daca si-ar fi pus mintea cu toate bombonelele de pe masa, am fost rasplatita cu numeroase cadouri absolut minunate! Si mai ales dorite intens si in tacere (pentru ca altfel ma aleg cu ele inainte sa ies din magazin, iar mie imi plac surprizele si, pe deasupra, ma mai simt si vinovata sa “cer” cadouri asa ca tac malc in magazine si vorbesc liber acasa).
asteptandu-l pe Mos' Nicolae
Asadar, am primit:
1) a doua Cocotte Le Creuset pentru ca una s-a dovedit a nu fi suficienta, dar extrem de eficienta la gatit. In plus imi plac cum arata in poze si mancarea este exceptionala. Mi-am dorit-o rosie ca sa fie negru-cu-rosu setul meu de doua frumuseti si asa am primit-o! Asa de mult mi-a placut incat a si fost pusa la treaba in prima zi de la venit.
Cocotte Le Creuset rosie
pusa a treaba langa surioara ei mai in varsta
2) un nou ceainic Bodum pentru ca cel pe care il aveam si care era preferatul meu (tot cadou, bineinteles, am mai zis, parca, imi plac cadourile!), pentru ca era transparent cu brizbrizuri albastre (culoarea mea preferata), a fost spart de Miaurica in incercarea lui de a sari pe scaun, apoi pe bar si a cazut buff jos in bar … peste sticle, care au gaurit ceainicul aflat acolo intamplator (( Ramasesem cu unul singur, foarte cochet si el, dar nu este suficient si nici … preferat!
In set cu ceainicul am primit si doua paharute cu fundul dublu, termorezistente si extrem de aspectuase, mai ales cu ceai sau sucuri colorate.
ceainic si paharute Bodum
3) doua carti de retete de Laduree, care au si retete de macaron (in cea dulce) si o gramada de retete “serioase” tentante (in cea sarata). Bineinteles, in culorile Laduree, in stil clasic, invelite in foita colorata, in cutiile cu model si sigla. Sunt atat de frumusele. Si deja am in plan cateva retete pe care vreau sa le testez.
elegant…
… si tentant
4) un ursulica de la Lindt legat cu sforicica rosie si inimioara la gat, care spre surpriza mea totala era plin cu … ursuleti si bulgari de … ciocolata.
ursulica indragostit
SURPRIZA!
Asta a fost Mosu’ Mic. Si, abia astept sa vad ce-mi aduce … Mosu’ Mare
Il iubesc pe mosu' meu!
Sarbatoare mare!
La multi ani, Romania!
Pentru mine este dubla sarbatoare pentru ca astazi este ziua mamei mele. La multi ani, mamica!
Sentimentul de sarbatoare nationala este cumva oprit de miile de km distanta si incetul cu incetul am inceput sa sarbatorim ziua nationala a tarii adoptive, atunci cand toata lumea sarbatoreste si simti veselia, profiti de zilele libere si de oferte. In plus, ziua Elvetiei e vara cand te simti mai in largul tau sa sarbatoresti! Dar, urez la multi ani tuturor romanilor! Pofta mare la sarmale cu carnati si vin fiert aromat! Si fiind oarecum melancolica si vazand atata bucurie virtuala, mi-am scotocit printre amintiri si fotografii si am ajuns la concluzia ca imi e dor de Bucurestiul meu natal si de Romania.
ateneul roman
teatru odeon
cercul militar national
cecul mare
am uitat cum se numeste bisericuta dar este o bijuterie pe o straduta de langa cecul mare
o calatorie in timp
Universitatea din Bucuresti
biblioteca nationala
Bucurestiul renovat iti taie rasuflarea
Sibiul, unul dintre cele mai frumoase orase din Romania (in opinia mea)
Despre peste, conopida, avocado, sertarase si pisici…
Si pentru ca afara este cam frig si nu-ti vine sa stai prea mult la plimbare, ne-am gasit de lucru prin casa. Spre surprinderea noastra, nu a fost doar bucatareala si mancat, ci curatenie si rearanjari prin sertare si dulapuri, ceva lucru manual, si … drept consecinta am dat gata si vreo 3 sticle de vin. Dar nu toate deodata!!! Nuuuu! Cate una pe zi insa s-au dus cele doua rosii si una alba: una la ficatei, alta la pulpele de pui in sos alb si a treia la somon… Probabil din cauza asta am si dormit atat de bine zilele astea
Despre ficatei am vorbit deja, o sa povestesc despre somon, in care am amestecat mai multe gusturi mai mult sau mai putin conventionale, anume reteta mea de somon la cuptor cu mousse-ul de avocado de la Georgi, cu conopida cu suc de rosii de la Alison si cu painica proaspata.
Am inceput prin a testa un mix deja facut pentru tresse, in general, imi place sa-mi fac propriile amestecuri pentru paine, dar astea iau in general mai mult timp, asa ca am cumparat cu gandul ca le voi testa la un moment dat si mixurile astea deja facute pentru diminetile de duminica in care am uitat sa iau paine (cand aici e pustiu pe strada si magazinele sunt baricadate). As avut poate timp sa ma dau in stamba cu paine, dar imi propusesem sa incerc toate retetele de mai sus asa ca m-am repezit la pre-mix. Nu stiu de ce dau atatea explicatii ca doar n-am cui sa ma justific…Deci, cu premixul in masina de paine si cu planuri de impletire in coronita cu nuca deasupra … am trecut la tratamentul somonului.
Paine cu nuca
Somonul nostru (de Norvegia, cum a specificat Vlad mai demult) dupa ce l-am decongelat si spalat, l-am imbibat bine cu un amestec de 2 lingurite de suc proaspat de lamaie, 2 lingurite de sos de soia si 4 lingurite de ulei de masline. Important este sa se amestece bine pana cand se face ca un caramel lichid (ador consistenta si mirosul amestecului asta, dar uit tot timpul sa-i fac o poza). Eu nu pun sare decat dupa ce am scos pestele de la cuptor, sau mai nou fac un sos de usturoi sau un mujdei si atunci chiar nu-i mai trebuie sare. Prefer pestele bine facut, dar nu uscat Am mai pus si niste frunzulite de cimbru, deja uscate in ghiveci, cred c-am mai povestit de ghiveciul meu cu cimbriu uscat…
Cu pestele la cuptor m-am apucat de conopida, din pacate n-am avut proaspata, ci o punga congelata, dar a iesit foarte bine. Aici am urmat instructiunile lui Alison, am calit ceapa mica aurie, adaugat 2-3 catei de usturoi feliati, 400g buchetele de conopida (recunosc ca nici macar n-am asteptat sa se dezghete) si 400 ml de suc de rosii.
Conopida cu suc de rosii
Si ultimul pe lista, mousse de avocado facut dintr-un avocado bine copt (din care am furat un mot ca sa pun in salata de rosii), sucul de la o jumatate de lamaie, 50 ml de smantana lichida (din aceeia grasa pentru facut frisca), sare si cateva semincioare si faramite de ardei iute (cum traduci flakes in romana?). Stiu ca am si mixer vertical pe undeva prin bucatarie, dar cum n-aveam timp de scotocit, eu le-am pus in robot si-ntr-un minut era gata!
mousse de avocado
Am cam terminat la fix cu toate, le-am aranjat frumos pe farfurii, pana cand Vlad (fiindu-i foarte foame, doar se facuse deja aproape ora 3 pentru ca m-am trezit tarziu, pana am baut cafea si ne-am facut ritualurile de trezire a cam trecut ora pranzului) a facut o salata de rosii si s-a ocupat de sticla de vin, ultima sticla de vin romanesc, un Recas alb extrem de bun, am reusit sa fac si cateva poze cu ele in farfurie.
cum ne place noua: colorat
si cu un Recas
Eh, dupa tot potolul asta si doua cafele mai tarziu, am reusit sa ne urnim de pe canapea si sa dam gata 9 sertare, recunosc ca eu si Miaurica ne cam invarteam unul in jurul altuia, mai faceam o poza, mai invarteam o elice (am primit niste jucarii traznet care lanseaza elicii cu traiectorie neobisnuita si care ne incanta pe toti ai casei, inclusiv pe posesorul de salvari pufosi, adica da, seniorul casei Fon-fon cel Serios), am gasit cartusele si ne-am facut de lucru cu pusca lui Vlad (NERF-ul, nu reala, bineinteles), asta in timp ce rascoleam prin chestiile scoase de Vlad din sertare si aranjate in teancuri frumos, ordonat, germanic… in cautare de “goodies” si mai ales salvam din cosul de gunoi chestiile pe care le arunca el (eh! da, uneori sunt sentimentala, iar barbatii trebuie controlati cand arunca chestii!). Printre diversele chestii care zaceau in sertare am dat si peste un “cadout” pe care am uitat sa-l dau la timpul lui… dar l-a gasit si i l-am cadorisit, fara ocazie, ieri, ca doar el l-a gasit. Partea si mai amuzanta este ca asta-vara ne-am contrazis pe obiect, pe care eu afirmam ca il are, iar el se jura ca nu l-a vazut la fata. Da, avea dreptate, eu tineam minte ca i l-am cumparat, dar am uitat sa i-l dau… Jur ca nu-s senila! Doar anemica…
"s-a prins ceva de blanita"
asa … ce este aici?
"trusa" de necesitate: cafea si vin…
Rasfat Laduree
Nu-mi vine sa cred ca n-am scris deloc despre desertul meu preferat (pana acum). Acel desert cu care doar rareori indraznesc sa ma rasfat si care reprezinta cadoul perfect indiferent de ocazie: logodna, casatorie, zi de nastere, sarbatoare sau pur si simplu cadou din dragoste. V-ati prins despre ce vorbesc, nu?
Les macarons
Da, despre macarons (daca nu stiti ce sunt acestea cititi aici la Vlad), dar nu oricare, de la orice supermarket sau cofetarie, ci Les Macarons Laduree. Din fericire si sfatuita de o mare cunoscatoare intr-ale deserturilor, am descoperit in Geneva un mic magazinas, pe un colt de strada (in centrul comercial strada), dar bine ascuns intre doua magazine de fitze (pardon, de firme celebre). Nimic nu-l tradeaza, din exterior pare un magazinas pierdut in timp, fara nimic spectaculos sau nemaivazut, chiar un pic prafuit si cu perdelute demodate, dar dupa ce deschizi usa cu clopotel (si daca nu e zi de sarbatoare, cand n-ai loc sa deschizi usa si sa intrii), te intampina zeci de tipuri diferite de macarons, care de care mai frumos colorate si cu creme asortate si aromate. Desfatarea asta vine de unde altundeva decat din Franta, unde am si luat masa la un moment dat (asta primavara, cand am descoperit plina de satisfactie restaurantul in ghidul despre Paris), pe Champs-Élysées, unde culorile verde-mov se regasesc peste tot (inclusiv in mancare spre groaza lui Vlad, dar amuzamentul si desfatarea mea). Banuiesc, ca nu are rost sa subliniez ca restaurantul Laduree de pe Champs-Élysées a ramas intr-un loc special in inima mea, dar probabil voi merge doar foarte rar pentru ca pentru Vlad a fost un fel de calatorie de cosmar intr-o lume specific feminina (sau cum s-a exprimat el, in termeni foarte politicosi: un pic cam floricos).
Laduree pe Champs-Élysées
culorile specifice
in asteptarea bunataturilor
pentru inceput: somon afumat, cu crema si floare
desert: macarons & inghetata
Macarons a facut si Vlad, eu am fost doar ca Habarnam mai mult cu sfaturi si cu vorba, poate si c-un mixer in creme, dar el a facut toata treaba migaloasa, aia cu facutul, coptul si montatul cochiliilor. In final, am ajuns la concluzia ca nu-i usor! Da’ deloc! Si ca trebuie sa mai facem ca sa exersam. In schimb, imi place mai mult sa le primesc, iar ultima data (adica marti, pe la pranz asa) in cutia cu macarons au fost prinse si niste Swarovski charms, atrase in mod evident de dulceata lor renumita. Eh, si mie mi-au placut, atat amuletele cat si Les macarons.
prinse in capcana dulce
albinuta pe "floricica" mov de levantica
amuletele recuperate si prinse de-o bratara foarte draga mie: un mar si un bostan
ba chiar si o ratusca
extra: marshmallow
de la wiki citire, se pare ca marshmallow era medicament pentru durerile de gat (ah si cat am suferit zilele astea, oare de asta mi-or fi trecut? desi cred mai degraba tagreminul e de vina).
Apus de soare in Bergen
Ultima seara in Bergen ne-a oferit un spectacol de neuitat!
noaptea invaluieste incetisor Bergen-ul in timp ce pe cer se da o lupta intre nori si mingea de foc (astazi la ora 17.00)
Buna dimineata!
Astazi ne asteapta zi lunga, un “proiect” de calatorie in imprejurimile Bergenului, in care vom merge cu trenul -> autobuzul -> vaporul -> tram -> tren in total 8 ore de calatorie
cine vrea cacao calda?
Cacao sau ciocolata calda sunt foarte la moda printre nordici, sunt calde, parfumate si energizante. Mie imi place din ce in ce mai mult Moka Coffee, dar n-are nici in clin nici in maneca cu ceea ce numim noi Mocha Coffee, este pur si simplu cacao calda!
Bergen in Hordaland
Ieri ne-am mutat din nou carabalacul, dar de data asta in sud-vestul Norvegiei, in Bergen, oras al Hordaland-ului, pe care l-am vizitat si asta vara, despre care am mai scris si care ne-a placut foarte mult.
la o ora de zbor
Vremea se anunta frumoasa cu maxime de 15°C si ceva sanse de ploaie astazi si poate maine, dar noi speram ca avem norocul de asta vara si ca nu va ploua decat cand vom pleca noi. Ne-am cumparat deja bilete pentru o calatorie in imprejurimi, avand in vedere ca am vizitat deja orasul si ne-am lamurit si cum e cu mancarea prin zona asta. Am fost deja si pe fjiorduri, dar recitind ce-am scris in vara, am realizat ce putin am spus despre orasul asta, asa ca mai am destul de descris si de scris despre orasul favorit al lui Vlad.
Grieghallen
inspre Ulriken
cand a inceput sa le dea papica s-au repezit toate pasarile de pe lac intr-o chiraiala zgomotoasa
Bergen toamna tarziu
prea putin razboinic cu fusta-n mana
Biserica Catolica Sf. Apostol Pavel (in spate era scoala)
o alta bisericuta pe strada "noastra"
"podetele" acoperite intre cladiri dau un farmec anume orasului
Biserica mare (Johannes kirken)
Dar, fiind extra-seson, din nou avem optiuni limitate, din fericire am gasit un traseu ce include si un dat cu barca pe un fjord extrem de frumos in care vom merge maine si pe care cu ceva noroc il voi descrie in amanunt si sper cu poze foarte frumoase. Acum sper sa nu ploua! Si sa reusim sa facem toate conexiunile la timp cum trebuie
calatorim si cu o burta, doua
Data trecuta in avion am selectat pozele pentru urmatoarele posturi despre Copenhaga pe care mi le-am propus. Este greu de descris fiecare zi din vacanta asta, asa ca mi-am propus diverse subiecte sau locatii, pe care sa le dezbat mai mult sau mai putin. Am adunat suficiente poze si deja mi le-am impartit.
Una dintre rubricile pe care voiam sa le abordez este bineinteles latura culinara a vacantei noastre.
In Trondheim nu sunt foarte multe de zis pentru ca am stat putin, iar cele doua seri petrecute aici ni le-am petrecut intr-unul dintre bar-restaurantele locale. Comparand cu Danemarca, aici se simte chiar si mai mult influenta englezeasca, cu foarte multe baruri in stil englezesc, in care iti comanzi mancarea la bar, platesti si apoi o astepti cuminte sa vina. Mie mi-a placut foarte mult cel pe care l-am ales, Egon, fiind decorat cu foarte mult lemn si diverse ustensile de bucatarie pe post de decoratii, printre alte masinute, pisici din lemn, avioane, motorase si tablouri pe masura. Sunt convinsa ca se gasesc si restaurante mai clasice, cu chelner si serviciu la masa, dar noua ne-a placut asta. Meniul cuprindea o lista lunga cu o adunatura de mancaruri scandinave, englezesti, italienesti si ceva tapasuri, dar asa cum probabil isi imagineaza nordicii ca ar manca sudicii, adica mult mai gras si mai prajit decat gasesti de obicei. Trebuie ales cu grija pentru ca te poti trezi cu chipsuri cu branza si un sos de rosii daca nu prea stii ce vrei (cum am patit eu), Vlad limitandu-se la somon si coaste, n-a avut surprize prea mari.
In Copenhaga, lista e lunga si am incercat mai multe tipuri de la restaurantul cu berarie proprie (mai tarziu am descoperit ca exista chiar si o vinarie in spatele restaurantului), restaurantele turistice de pe Nyhavn si pana la restaurantele de carnivori destinate mai mult familiilor.
Unii dintre noi fiind foarte carnivori si-au ales in mod obsesiv spare-ribs, dar eu mi-am incercat norocul cu diverse alte bunatati de la diferite tipuri de peste, pana la puiul care face fitness sau supe-creme. Mancarea nordica este in general o combinatie ciudata dintr-o halca facuta foarte in stil romanesc, dar cu un sos foarte dulce. Insa, intre timp, restaurantele lor au invatat ca pentru turisti e mai bine sa separe sosul care iti vine separat intr-un castronel si daca vrei sa ti-l trantesti deasupra e treaba ta, fiindca ne aducea si un balon de paine si unt, eu, una, sfarseam prin a suti sos pe paine pe sub nasul lui Vlad.
Ce am incercat noi:
1. Bryggeriet Apollo – o berarie cu aere de restaurant, un pic cam scump, dar serviciu de calitate, intr-un decor foarte primitor si placut, cu mese de lemn si instalatie de distilare a berii la vedere. Noua ne-a placut foarte mult incat am mers de doua ori, ceea ce de obicei evitam sa facem ca sa incercam cat mai multe restaurante;
2. Restaurant M – un restaurant foarte micut, dar foarte cochet si curat, situat in centrul comercial, pe un colt de strada si in care am intrat de foame, dar am fost extrem de multumiti de alegere, iar eu am mancat niste chiftelute foarte bune. Atentie insa portiile sunt destul de mici, dar preturile sunt si mai mici astfel incat sa poti sa testezi mai multe feluri de mancare. Delicios!
3. Jensen’s bofhus – un restaurant pentru familii, extrem de primitor si cu numeroase varietati de carne si cu salata bar. Mie mi s-a parut exceptional de haios fitness chicken. La salata bar am descoperit gogosari marinati spre incantarea mea totala, un pic cam dulci, dar pana la urma foarte buni. Recomand acest restaurant in special pentru cei care au copii (l-am vazut atat in Suedia cat si in Danemarca) pentru meniurile speciale pentru copii, niste carti de colorat haioase printre care se afla desenate diferitele feluri de mancare pentru copii, creioanele vin la pachet cu meniul (dar cred ca iti dau creioanele doar pentru cat stai in restaurnat, insa carticica e a pustiului, bineinteles ca sa te poata teroriza cu poftele si alta data). In plus, au si un aparat de inghetata cu autoservire si cu numeroase topinguri din care sa alegi.
4. RizRaz Steaks’n'veggies un restaurant care ne-a atras foarte mult prin descrierea si review-urile citite, dar noua ni s-a parut cam murdar si cu mancare buna, dar obisnuita. Vlad si-a primit costitele pe un fund de lemn, dar care s-a dovedit a fi foarte incomod pentru servit mancarea, cred ca era destinat sa-ti iei si-o salata langa ca sa-ti faci rost de farfurie de la salata bar. Destul de ieftin, dar intr-un cuvant: ordinar.
5. Urmatoarele doua restaurante au fost pe Nyhavn, pietonalul de langa canal, unde ne-am incapatanat sa ramanem afara la terasa, era cam frig, dar paturile lor sunt foarte bune si chiar calduroase. Din nefericire era cam greu sa-ti dai seama cum se numesc si nici nu ma gandeam sa fac lista cu ele pe-atunci. La primul, avand ca decoratie un hering deasupra usii de intrare, mancarea a fost destul de buna, insa serviciul cam lent. La al doilea, am luat un mic dejun englezesc foarte bun, desi eu imi doream clatite daneze, la a doua incercare, in ultima seara in Copenhaga am reusit sa-mi gasesc clatitele si am fost foarte incantata. De data asta serviciul a fost foarte rapid, si chiar simpatic servindu-ne o suedeza foarte vorbareata si vesela.
la berarie in prima zi in Copengaha, dupa un drum lung (Bryggeriet Apollo)
nelipsitele sosuri din restaurantele daneze (Bryggeriet Apollo)
costitele lui Vlad (Bryggeriet Apollo)
peste si cartof copt (Bryggeriet Apollo)
supa de homar cu un (o bucata) de crevete pe Nyhavn
scoici tot pe Nyhavn
totusi serviciul la RizRaz nu include si vanatoarea
in sfarsit suficiente scoici (aperitiv la RizRaz)
supa de rosii (RizRaz)
fripturica cu un bucatoi imens de unt si … o frunza de salata (RizRaz)
fitness chicken (Jensen's bofhus)
in sfarsit, clatitele daneze pe Nyhavn
Trondheim
Acest oras norvegian, fosta capitala, s-a decis cu greu asupra numelui ce-l poarta. Cel mai vechi nume (cunoscut pana in prezent) este Nidaros, adica orasul de langa estuar, apoi Trondheimen (adica casa lui Tronder), scurtat in Trondheim, apoi scris Trondhjem, dar cunoscut in regiune ca Staden ori Byen, adica Orasul, ca in 1930 parlamentul norvegian sa-l numeasca Nidaros la loc, doar ca localnicii n-au vrut si pace, trei luni mai tarziu de negocieri (imi inchipui furibunde cu scaune zburand si focuri de avertizare) s-a stabilit numele final al orasului: TRONDHEIM.
Ca dimensiuni este al treilea oras al Norvegiei, dupa Oslo si Bergen, dar fiind oras universitar, avand una dintre cele mai bune universitati europene de tehnologie este un oras tanar, viu, bine dezvoltat, pastandu-si in acelasi timp un mic aer de oras medieval cu tendinte de modernizare. In cele doua zile pe care le-am petrecut in oras am reusit sa strabatem aproape fiecare straduta din centrul orasului si cu toate astea inca mai gasesc locuri pe care as fi vrut sa le vad. Din pacate, fiind in extra seson turistic, multe dintre activitatile propuse in ghidul local nu se mai puteau face. Sezonul turistic este oricum destul de strans: intre 15 iunie pana la 15 august, desi vremea este extrem de frumoasa, iar orasul toamna arata incredibil de frumos. Dar, banuiesc ca cei care se ocupa vara de tururile turistice prin oras sunt studentii care-si castiga si ei cate o coroana gaurita-n centru in plus.
In fata biroului de informatii turistic se afla statuia unei femei venita la oras ca sa caute de lucru ca menajera, si care raspundea la salutari prin “Go’dagen” adica “buna ziua” – eu romanca fiind n-am inteles ce este asa de deosebit, neobisnuit sau amuzant la faza asta, dar nestiind cum se saluta norvegienii (de fapt oriunde intram sunt intampinati cu hallo) marturisesc ca … n-am priceput!
biroul de informatii turistice si "Go'dagen"
Gamle Bybro – adica vechiul pod al orasului datand din 1681 si pe care inca trec masini, oameni, biciclete si tot ce-ti poti inchipui. Ba chiar, cand am trecut noi pe acolo erau si vreo trei barbati iesiti cu galeata de vopsea grena sa mai aplice un strat protector.
Gamle Bybro - adica vechiul pod al orasului
Munkholmen – adica insula calugarilor, pe care s-a contruit una dintre primele manastiri in Norvegia, de catre preotii benedictini, care probabil hamesiti, ingroziti si saturandu-se sa fie considerati drept cea mai buna ofranda catre zeii pagani, s-au refugiat pe insula unde si-au construit manatire ca la ei acasa. Dar n-a durat prea mult, lacasul devenind principalul loc de executare a pedepselor, apoi inchinsoare in care unul dintre contii danezi a reusit sa supravietuiasca, incarcerat fiind, timp de 18 ani! In prezent este loc de recreere peste vara cu stranduri si un restaurant destul de celebru. Se poate vizita cu ajutorul lui feribot insa numai intre aprilie-octombrie.
marina si Munkholmen
cu insula in departare, Trondheim in culori de toamna
fortareata Kristiansten- era in renovare
cladirea veche a Universitatii, in prezent administratia si biblioteca universitara
una dintre cladirile noi ale Universitatii
Catedrala, dar vazuta din spate
pe o latura a catedralei
case norvegiene pe dealul ce ducea la universitate
arhivele statului
Banca norvegiana, in culoarea preferata a norvegienilor
case riverane
casele riverane cu fatadele pe picioroange
picioroange din busteni
vedere asupra partii mai noi a orasului, podurile si blocurile din port
tot in partea noua: farmacie+spa si o multime de restaurante cu terase acoperite
turla unei biserici pe un cer la crepuscul (la ora 3 dupa-amiaza)
vietati salbatice
sculptura moderna din metal
sculptura in lemn folosit ca loc de joaca
1000 km mai la nord
Am inceput ziua foarte devreme la 5.30 eram in picioare, strangand ultimele lucruri de prin camera de hotel ca sa facem check-out-ul si sa prindem un taxi spre aeroport. A fost o zi buna, taxiul a mers intins fara niciun blocaj, am ajuns la timp, am facut check-in-ul la SAS la borna, am lasat bagajele la o domnisoara draguta (la biroul de luggage-drop, nu orice domnisoara draguta din aeroport!) si ne-am dus intins la … Starbucks! Adica la caffe latte grande si chocolate cookie, ceea ce m-a pus in sfarsit pe picioare! Cu energie falsa indusa de drogul zilnic, cafeina (doar nu va gandeati la altceva), am luat-o voiniceste spre control pasapoarte (ceea ce de data asta chiar s-a comis), ca-n ultima vreme doar prin Romania am mai aratat pasaportul la granita, am inceput circoteca de la control bagaje de mana, adica mda baba cu ditamai sticla de samponoi (cand scrie clar de cativa ani aveti voie DOAR sticlute de 100ml), bineinteles ca au lasat-o sa treaca pentru ca baba daduse in chiraiala si tremurici pe acolo, dar i-au zis TOTI (vreo 4-5 cati sunt la cate o poarta din asta) nu-i voie mamaie cu sticloanta (baba daneza, sau ma rog norvegiana-suedeza unul din neamurile astea nordice, nu c-ar fi mai breze decat altele). Eu, venind in urma babei am declansat o alta circoteca, fiind obisnuita cu aeropoartele mari, nu mi-am scos decat laptopul nu si restul aparatelor electronice, asa ca a trebuit sa-mi scoata iPadul, aparatoiul foto si sa mai treaca o data bagajul prin control, nu ca m-a suparat sa-mi umble gagica in geanta (uh, era frumos aranjata si de data asta n-am avut lenjeria intima la suprafata) dar am tinut coada pe loc… eh, ei au vrut neaparat sa faca cum scrie la carte. Noi eram oricum prea devreme, asa ca dupa ce mi-am recuperat posesiunile, am dat o tura prin duty-free facand lista pentru data viitoare cand trecem prin aeroport (adica lunea viitoare) in drum spre casa ca sa nu le caram dupa noi.
Avionul e destul de micut, dar nu foarte aglomerat cu 2 bebei dintre care unul a chirait pana cand ne-am ridicat in aer apoi a tacut malc tot drumul, in timp ce eu mi-am selectat pozele din Copenhaga pentru urmatoarele posturi, probabil abia dupa ce ne vom intoarce acasa.
13 ore cu masina, dar doar 2 ore cu avionul
Aeroportul din Trondheim (caci acolo am aterizat) parea clonat dupa cel din Bergen, dar la iesire a trebuit sa ocolim dintr-un terminal in altul ca sa constientizam ca sunt 2 iar in Bergen numa unul Drumul cu taxiul a fost unul dintre cele mai frumoase drumuri dinspre aeroport inspre un oras, intr-o parte munti, in alta apa, in culori de toamna si cu insulite muntoase… o superbatie… si n-am avut prezenta de spirit sa fac poze, dar o sa arat niste poze din Trondheim similare. Cazarea a mers struna, desi am fost cu mai mult de o ora mai devreme, camera era gata si … surpriza, o camera atat de mare, cu 2 coridoare, o baie si mic-dejun inclus.
Thon Hotels Trondheim
Eu mi-am facut un obicei sa nu iau mic-dejun-ul la hotel pentru ca mi se pare excesiv de scump pentru o cafea si o chifla pe care le mananc eu dimineata, desi ei pun mese regesti, eu nu mananc mai mult de atat. Iar drept fronda pentru pretul exagerat de piperat (de exemplu, in Paris este 25€ per persoana, pe cand noi dam pe mic-dejunul nostru la cafenea din fata hotelului in jur de 10-15€ pentru 2 persoane). Dar fiind deja inclus in pretul camerei, zic merci pentru ca ma scuteste cel putin de goana de dimineata dupa o cafenea.
Cum am zis la inceput, a fost o zi excelenta in care totul a mers din plin, derulandu-se fara greseala, intarziere, nervi sau orice alta problema care s-ar fi putut ivi. Minunat! Iar orasul este incredibil de frumos, senin si destul de cald, in jur de 10°C astfel incat am putut merge in pulover pe afara fara sa simt frig. In 6 ore am reusit sa vedem mare parte din obiectivele propuse, sa luam o cafea cu lapte la una dintre numeroasele cafenele (deci n-am fi avut oricum probleme sa le gasim nici dimineata) si o cina lejera servita foarte devreme. Toata ziua de azi am avut impresia ca soarele sta la crepuscul, nu s-a vazut deloc decat la limita orizontului, parca fiindu-i rusine sa se arate, iar la apus s-a furisat rapid pe la ora 5 fiind deja intuneric. Dar, cu ocazia asta am vazut luminitele de iarna (pentru ca mai sunt vreo 8 saptamani pana la Craciun si refuz sa le numesc luminite de craciun asa devreme) care luminau si infrumuseteau centrul orasului. Maine avem in plan sa terminam lista cu locuri de vazut si sa ne ratacim pe strazi, poate dam si peste ceva interesant inainte sa mutam carabalacul in alt oras (asa cum Vlad a deconspirat deja).
Probabil voi descrie punctele turistice intr-un alt post, dar la o prima vedere aceastea sunt unele dintre cele mai frumoase locuri in Trondheim:
Nidaros Cathedral
Raul Nidelva curge printre case
Fortareata Kristiansten
vedere asupra orasului (in jumatatea cu universitatea)
luminitele de iarna (by Vlad)
PS: Multumesc, Vlad pentru poza cu luminitele!
botine noi
Ne plimbam noi pe strazi, printre case frumoase, muzee, biserici din caramida rosie, printre oameni, copii, catei si biciclete si nu am putut sa remarc multimea de magazine pentru incataminte. De fapt, le-am remarcat cand m-am trezit cu o cizma in mana si cu Vlad venind razand inapoi, zicandu-mi ca nu are deloc reflexul sa incetineasca pasul si vorba cand este cu mine si trece pe langa magazine. Rusinata, am lasat cizmulitele la loc si ne-am vazut de plimbare. Doar ca mi-au ramas in gand si-n suflet cizmulitele albastrui, cu siretel, fermoar si blanita pe interior. A doua zi, trecand intamplator pe la un alt magazin din lantul respectiv, m-am facut ca nu le vad… A treia zi, Vlad n-a mai rezistat privirilor lungi si lipsei de atentie asupra persoanei lui cand treceam prin dreptul cate unui magazin de incaltaminte (si vai multe mai sunt in orasul asta!) si m-a tras inauntru la cizmulitele mele albastre! Am fost impresionata ca a retinut exact culoarea si modelul care ma atrasese, doar ca la o privire atenta, am realizat ca desi erau cusute, pareau sa se desfaca acolo unde cusatura imbina doua bucati de piele. Am inceput sa ne uitam si la alte modele si mi-am gasit cizmulitele! Dupa o proba rapida, am decis le luam!
doua stiluri diferite
mi-au placut foarte mult
Nu sunt foarte incantata de poze, au fost facute in lumina galbejita si moarta din hotel, dar acestea sunt mandretile mele noi:
cizmulite cu siretel
cu un pic de toculet, asa cum sta bine oricarei femei
Si ca sa termin pe o nota mai putin serioasa, stiati ca cel mai inalt om din lume (cu dovezi) a avut 2.72m? A murit la 22 de ani, in urma unui accident, iar la momentul mortii se pare ca inca mai crestea…
cel mai inalt om (2.72m) este Robert Wadlow, statuie in marime REALA la Guinness World Records Museum
Icebar in Copenhaga
Unul dintre locurile care trebuie neaparat vazute in Copenhaga este barul de gheata, adica o camera in care temperaturile pot ajunge pana la -12°C, in care totul: zidurile, mesele, scaunele, lustra, barul si cele cateva decoratii sunt facute din blocuri de gheata. Biletul de intrare este destul de scump (150 dkk) si ti se permite o vizita de 40 de minute, noi am ajuns mai devreme si am putut intra fara probleme. La intrare, am fost echipati cu o pelerina albastra, cu gluga care sa ne protejeze de frig, de care erau prinse manusile. In pretul biletului intra si un cocktail, pe care ti-l alegi inauntru dintr-o lista de vreo 10 bauturi si pe care il primesti in pahare facute din gheata. Cam dupa 30 minute insa frigul iti intra in oase si iti cam vine sa pleci, ceea ce intr-un fel a fost foarte bine pentru noi, pentru ca atunci cand am intrat, mai era un singur cuplu, dar cand am plecat erau deja vreo 5 cupluri inauntru si vreo 10 persoane afara asteptau sa fie echipati… barul fiind totusi cam mic si muzica cam tare. Dar ne-am simtit grozav, bauturile au fost bune, eu mi-am petrecut destul de multa vreme “sapand” in paharul meu de gheata, iar Vlad facand poze din cat mai multe unghiuri, pentru ca desi aveam aparatul la mine, mie nu mi-a venit sa-mi scot aparatul si sa fac poze 
Un mic sfat: lasati paharul sa stea mai degraba pe masa atunci cand nu beti, pentru ca oricum degetele va vor amorti, chiar si prin manusa, iar al doilea motiv, gheata se topeste totusi in contact cu caldura “sufletului” vostru si va va fi din ce in ce mai greu sa “pescuiti” paharul
Care dintre voi ati fost intr-un bar de gheata? Cica ar fi si in Romania un hotel in gheata, pe undeva prin Fagaras… voi stiati de el? Liana, Alina, Georgi, Diana, Zazuza, Alison, Georgiana, Alice, verdedeparis, Anca, Carmen si oricine mai vrea sa-si dea cu parerea…
Sunshine rush & ceva diamond (Vlad nu-si mai aduce aminte ce a ales)
unul albastru (al meu) si unul portocaliu (al lui)
cocktails in pahare de gheata
bar, ziduri si sculpturi de gheata
"creatorii"
ICEBAR COPENHAGEN
absolut vodka
arta in gheata
mesele si bancheta de gheata
ziduri si mese din gheata transparenta
barman inconjurat de gheata
barul
o alta zona din bar
bunatati … la gheata
lustra (aflata dupa un zid protector de gheata)
hainutele protectoare (manusi&pelerina imblanita)
am gustat din ambele cocktailuri (bineinteles)
Copenhaga in ceata
Ca-n orice oras-port dimineata (si ma refer la dimineata pana la miezul zilei) am dat peste o ceata atat de densa incat aproape o taiai cu cutitul in orice caz daca mergeai cu un cutit la inaintare aveai sanse mari sa tai pe cineva (nevazut) in fata ta… cu toate acestea ne-am incapatanat sa mergem si sa vizitam un pic din minunatiile acestui oras nordic. A fost cu atat mai interesant si mai frumos cu cat minunatii de biserici gotice si monumente regesti apareau ca prin minune in fata noastra, invaluite intr-o ceata laptoasa si misterioasa.
dupa Helsingor, urmeaza al doilea popas al vacantei noastre Copenhaga
in fata primariei la ora 10 dimineata
Biserica Sf. Nicolae itindu-si turnurile in ceata
Orasul, ca orice capitala, este un furnicar plin de oameni grabiti, in drum spre sau venind dinspre slujbe, comercianti, extrem de multi biciclisti, alergatori si … visatori ca noi trecand ca umbrele si impozand diverite monumente, in diferite unghiuri, care mai de care necesitand execitii de contorsionare … cel putin interesante.
spre ora 3 dupa-amiaza, ceata s-a ridicat dezvaluind un oras linistit si frumos imbracat in culori de toamna
Am avut parte si de dramatism (terminat cu bine) pentru ca am ajuns aseara, pe la 6, cand era deja intuneric, am reusit sa gasim hotelul dupa ce am dat o tura in jurul garii, ne-am aruncat rapid bagajele in camera si am plecat la nimereala pe strazi, reusind sa ajungem (luand-o pe strazi, cam orbeste) in zona pietonala centrala – pe artera comerciala a orasului. Am ochit si un restaurant pe gustul nostru… Eh, cu burtile puse la cale si obositi franti dupa o zi de alergatura, trambalat bagaje prin tren, lifturi si camere, ne-am intors la hotel unde … surpriza, desi ar fi trebuit sa avem acces la internet prin wifi (ca asa a venit camera mare, frumoasa si cu wifi)… n-aveam! adica ar fi treuit sa avem, vedeam antena dar … nu mergea… el spumega… eu m-am varat in baie, tot ce visam era un dus si nani, el val-vartej la receptie, acolo mergea netul… vorbeste la receptie si i se promite alta camera, dar de dimineata ca pe loc, in noapte, nu aveau… De dimineata, pe la 9, tot n-aveau, dar sa venim pe la 11-12 ca se elibereaza si ne putem muta. Vreau sa zic ca azi la ora 16 dupa ce ne-am baut cafeaua si am facut ceva cumparaturi, ne-au asteptat la receptie cu cheile de la noua camera (cu wifi activ, pe verificate) foarte amabili si dispusi sa ne mute din nou daca nu ne convenea. Asa ca acum avem net, care uneori merge mai bine ca alte ori (cam rasneste la poze), dar incantati ca ne putem cauta punctele de interes pe net, fara sa vanam cafenele cu wifi prin oras. Iar maine avem din nou o lista lunguta de strazi si monumente de bifat. Abia astept ziua de maine, imi place enorm de mult orasul!
mica sirena, mica, trista si zgribulita, la datorie pozand pentru turisti
Palatul Amalienborg si Opera in plan indepartat, pe o alta insulita
PS: daca aveti poze de toamna asa frumoase (poate ceva mai clare decat ale mele) Georgiana vi le gazduieste si puteti chiar si castiga un premiu
Soferitele de taxi
Nu sunt feminista, dar nici femeie prea clasica. Eu cred ca toti avem acelasi potential, pe care alegem sa ni-l atingem sau nu in functie de cat de mult efort suntem dispusi sa investim. De asemenea, am crescut cu principiul bine indoctrinat ca toti (mai ales eu) trebuie sa invatam sa facem cat mai multe. Si totusi, in mintea mea unele lucruri sunt facute preponderent de anumite categorii / gen. Si ca sa ajung la ce m-am impins sa-mi expun principiile de viata este ultima cursa cu taxi-ul. La aeroport exista o coada la care stai frumos si astepti randul sa iei un taxi, care stau si ele frumos aliniate sa fie “incarcate” in ordine. Data trecuta soferita de taxi s-a nimerit sa fie o gagicuta de vreo 1.65 cm si slaba tar, plina de bijuuri si pe niste tocuri care ar fi putut fi catalogate ca arme mortale cu usurinta. Noi eram incarcati cu extrem de multe bagaje si cam grele toate (unul dintre bagaje batea 35 kg), de regula soferul de taxi incarca bagajele si ii platesti o taxa de 2-4 franci (in functie de cate bagaje mari ai). Eh, vreau sa zic ca Vlad zambea fericit uitandu-se la femeiusca batuta de vant incercand sa deplaseze bagajele noastre care usurel cantareau aproape greutatea ei (per total o cam depaseau de vreo 2 ori). Pana la urma, noi am incarcat bagajele, sub privirile de habar n-am ale madam soferitei, care ne-a condus prin toata Geneva, vorbind continuu la telefon…
la ora 5 pm in Geneva
Acum, eu ma intreb filozofic, ce naiba cauta aia in meseria asta? Nu ma iau de capacitatile ei de soferita (a condus foarte bine si intr-un timp record am ajuns acasa), dar daca eram singura cum naiba puneam bagajele in masina? Ok, ok sa zicem ca nu toata lumea cara bagaje grele cu taxiul (desi noi il luam doar daca avem bagaje, altfel autobuzul sau trenul sunt directe si comode), dar la aeroport sau la gara, in general, lumea are bagaje! Nu inteleg de ce sunt din ce in ce mai multi mosi sau gagicute anorexice in meserii in care ti-ar prinde bine un pic de forta! Si mai ales nu inteleg de ce a devenit meseria de sofer de taxi un job pentru nevolnici!
PS: In Danemarca e asa frumos! Soferii de taxi sunt asa cum ii doresc eu: blonzi, inalti si in sfarsit nu se indoaie sub bagajele mele
in aeroport in Copenhaga
Voi ce faceti cu … resturile?
Planul meu de ieri s-a cam dus pe apa sambetei, la propriu de data asta incat ploua marunt, mocaneste si nu pare sa se opreasca prea curand
Asadar si prin urmare astazi mi-am gasit alte indeletniciri, pe langa socata care este lasata la … fermentat si cupcake-urile transformate in biscuiti, mi-am petrecut ceva timp facand capraria la … bani straini (noi folosim franci elvetieni, in viata de zi cu zi). De catva timp imi tot stau pe creieri diverse monede de care ma tot impiedic, incep sa le gasesc si prin bucatarie si prin dulapul de haine, le mai suteste Miaurica si le snopeste pe sub dulap. Iar cand caut de exemplu ceva maruntis de euro incep sa-i “pescuiesc” dintre lire, coroane si lei cateva minute bune. In plus, nu ma lasa sa dorm stiind ca sunt amestecati intr-o cutie… (mi se activeaza din cand in cand cateva gene de anti-poltergeist). Ca solutia la problema mea mi-am pus in gand sa folosesc niste plicuri ordinare in care sa stea frumos intr-o cutie intr-un sertar, unde de obicei sunt pasapoartele si actele de calatorie. Inainte sa avem atatea feluri de bani, facusem un alt plan, aveam “portofelul de Romania”, “portofelul de EURO” si “portofelul de Elvetia”. Doar ca nu mai merge, ca 8 portofele n-am si parca nu m-as cara cu 3-4 dupa mine cand mergem intr-o excursie mai indelungata (cum va fi cea de peste 2 saptamani).
Voi, fetelor, cum faceti? Alina, Zazuza, Margo, Sarah, Liana, Alice, Georgi, Diana aveti vreo idee mai buna?
asta am strans azi de prin casa
"solutia" mea
“cupcakes” rudimentare
De catva timp am observat ca mi s-au schimbat obiceiurile culinare. Inainte, nu mancam nimic dimineata, la pranz doar pe fuga ceva frugal, iar seara mancam de obicei o masa destul de bogata, in schimb rontaiam mai mereu pe timpul zilei diverse “snack”-uri. Chiar aveam motto: “eu nu mananc mic-dejun”. Apoi, am primit o masinuta de facut cafea de la Nespresso, din acea micuta, draguta si cu capsule. Asa am inceput ritualul cu cafeaua de dimineata, fara de care aproape nu mai ma pot trezi. Apoi, incetul cu incetul au inceput croissantele, cornulete, biscuitii, biscuitii digestivi, cereale cu lapte, birchenmusli, samd.
Acum, pot sa zic cu mandrie ca mie imi place mic-dejunul si imi face placere sa prepar si sa-mi “consum” creatiile dimineata la cafea. Nu degeaba se zice ca mic-dejunul este cea mai importanta masa a zilei. Din punct de vedere fiziologic, organismul nostru produce cea mai mare cantitate de insulina dimineata, avand un maxim de secretie in jurul matinalei ore 7. Adica, corpul nostru este pregatit sa faca fata unui imput caloric mai mare dimineata comparativ cu restul meselor zilnice. Urmand acest rationament mai departe, astazi am facut un fel de cupcakes, din foietaj decorate cu jumatati sau sferturi de caise din compot, acoperite cu “decoratii” de foietaj. Varianta sarata, pentru ca imi ramasese foietaj, dar nu fructisoare, am pus cateva fragmente de branzica sarata. Mic-dejun delicios si aratos, care a mers perfect langa cafeluta de dimineata.
fierbinti abia scoase din cuptor
incep sa ma aproprii de operele de arta moderniste
am incercat s-o pun in evidenta, dar iPhone-ul meu nu prea poate mai mult de atat asa ca m-am dus dupa aparatul foto
alta viata: pozele sunt brusc mult mai frumoase
i-am trezit interesul si lui Miaurica, care voia neaparat sa vad ce fotografiez eu acolo
mi s-au terminat formele de cupcakes asa ca a trebuit sa improvizez hartiute la ultimele
vorbeam de secretia de insulina si reglarea acesteia, iata si o schema, desi ar cam trebui sa ma invrednicesc s-o traduc in romana…
pff, acum m-am prins ca nu-s trecute orele pe graficul asta, dar in esenta cam asta ar fi profilul secretiei de insulina intr-o zi, cu un maxim de secretetie dimineata in jurul orei 7 (dupa Leahy JL. In: Leahy JL, Cefalu WT, eds. Insulin Therapy. New York, NY: Marcel Dekker Inc; 2002: 87-112)
Patanie cu “fata in casa”
Anul trecut va povesteam ca m-am agitat sa gasesc o “fata in casa” si am gasit un inger polonez, care mi-a usurat enorm munca si m-a facut sa apreciez din nou timpul liber in week-end si, mai ales, sa nu mai ma supar pe Vlad de fiecare data cand mai gaseam vreun ciorap, tricourile sau alte haine aruncate vraiste pe unde apuca, ambalajele aruncate care pe unde s-a jucat cu Miaurica si alte d-astea. Fata, foarte indemanatica si determinata, cu simtul umorului, mi-a indragit casa si mi-a facut treaba foarte buna. Dar, asa cum se intampla cu fetele din ziua de azi, a ramas gravida si in curand va da nastere unei fetite. Cel putin in jurul meu stiu vreo 4 fete gravide, ramase toate cam in acelasi timp. Asa ca fata si-a luat concediu si pana la anul nu va mai lucra, iar eu am inceput cautarea de … alta fata in casa. Si am primit inlocuitoarea, in persoana unei “doamne” de peste 50 de ani, cu peste 20 de ani vechime in munca, campioana la facut curat si calcat! Cel putin asa spunea cv-ul ei. Am facut si un test, in care respectiva a facut curat, un pic mai lent decat i-ar fi luat Irminei mele (poloneza), dar acceptabil. Mentionez ca eu le platesc la ora, dar in general casa este noua si nu sunt foarte mofturoasa asa ca ar veni cam 4-5 ore maxim pe saptamana.
Problema a fost ca am plecat in vacanta, chiar imediat dupa “testul de foc” asa ca i-am explicat rapid cum e cu alarma si accesul in casa, ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca. Pe scurt, trebuia sa calce un morman destul de mare de rufe si sa spele laditele de nisip si sa schimbe nisipul la pisici. Plus, obisnuitele: sters praful, dat cu aspiratorul, spalat vasele (cu masina, deci doar de apasat un buton si de pus la loc). Eh, cucoana a scris pe foaie ca a stat cate 4 ore pe saptamana, dar … cearceafurile nu erau schimbate, dulapurile vraiste, vasele erau intr-adevar spalate si faianta in bucatarie si baie era luna, dar atat. Mai mult, mi-a lasat un biletel ca nu mai are nisip pentru pisici (erau cel putin 10 pungute pe care scria mare ce este acolo, puse in baia mica, unde i-am aratat cu mare atentie ce si unde sunt – fiind principalul motiv pentru care am chemat-o cand nu eram noi acasa). Cand ne-am intors din vacanta, era un miros incredibil de pipi in bucatarie, asa ca am inceput sa cercetez ce naiba s-a intamplat. Pisici mei sunt foarte curati, iar Miaurica este chiar obsedat de problema, in asemenea hal incat daca nu schimb nisipul saptamanal nu-l mai foloseste, se tine cat poate si miauna disperat si daca tot nu “pricep” urgenta lui cauta alt loc. Si de data asta l-a gasit in bucatarie, unde aveam o ladita de cartofi (cu pamant cu tot ca erau bio, primiti de la o ferma din jurul Genevei)… locul perfect in mintisoara obosita a lui Miaurica. Asa ca in prima seara acasa a trebuit sa spal laditele si sa schimb un nisip vechi de 2 saptamani si sa curat jumatate de bucatarie pentru idioata n-a reusit sa citeasca pe pungi si sa-l feresc pe Miaurica de razbunarile lui Vlad, care jinduia dupa cartofiorii lui bio (care au aterizat direct la pubela). Dupa evenimentul asta am intrat la banuieli ca madam nu vine la lucru, sau daca vine ca sta degeaba.
Eh, noi ne-am intors marti, iar joi venea cucoana la “munca” asa ca i-am facut o lista de sarcini, ba chiar i-am tradus-o si in franceza ca madam nu rupe engleza. Vreau sa zic ca joi la 8.30 madam s-a infiintat ca sa ne zica ca a tras cu aspiratorul un set de casti de iPod care erau la intrare pe un taburet si ca ce face acum (asta nu reusisem noi sa dibuim inca)?! Bun, o rezolva Vlad, avem un aspirator din acela fara punga, cu un recipient pe care il cureti din cand in cand. Ii inmanez lista, pe care erau trecute sa termine de calcat, sa faca ordine intr-un dulap de haine, sa spele geamurile, sa dea jos paianjenii si chestii pe care ar fi trebuit ea sa le faca in alea 7 ore cand a venit si noi n-am fost acasa ca sa-i dam de lucru. Pe la pranz m-am dus sa vad daca a reusit sa tina minte sa inchida geamurile si sa iau un pachet de la posta. Ei, vreau sa zic ca in 4 ore tipa NU facuse mai nimic de pe lista, iar cand am ajuns eu acasa, avea masa intinsa ca pentru calcat, dar parea ca d-abia se apucase, patul nefacut, nimic miscat in casa! Raman tablou, ii zic madamei ca ma duc pana la posta, iau pachetul si ma duc trista la Vlad sa ma plang ca idioata sta degeaba si n-a facut nimic. Imi vars naduful la el in brate si iau decizia ca ma duc s-o dau afara din casa ca n-am de gand s-o platesc 8 ore ca sa stea degeaba. Cand ajung acasa, madam plecase lasandu-mi un bilet cand o zi de post cu “ustensilele si solutiile” care-i lipsesc, ca nu mai avea saracuta de ea lichid pentru geamuri asa ca n-a putut sa spele toate geamurile (avea rezerva in dulap, dar n-a avut saraca de ea timp s-o caute), nu mai avea servetele umede (!) pentru sters praful si nici hartie absorbabila, ca nu mai are pungi de gunoi, etc. Mirata ma uit si eu prin dulapuri si remarc ca lipsesc al naibii de multe chestii pe care abia le cumparasem special pentru ea inainte sa plec in vacanta, ca doar stiu ca nu le-a folosit pe toate pentru ca se vedea ca n-a facut nimic. De facut, de fapt nu prea facuse din nou nimic, erau cat de cat la repezeala hainele aranjate si o curatenie de mantuiala. Pe foaie trecuse 5 ore de munca(!) in conditiile in care daca erau 2 ore de invartit in jur cu ameteala cu tot. Ok, imi zic las c-o las sa treaca de la mine, a facut totusi cate ceva, o sa ma iau de ea ca n-a fost in stare in 4 saptamani cand nu am fost acasa ca sa invete unde sunt lucrurile si ca “folosteste” cam multe produse pentru cat de putine lucruri face, imi zic ca daca si data viitoare face la fel, sun la agentie s-o schimbe.
Seara, cand sa ne bagam in pat, descopar ca madam bagase toate paturile intr-un singur cearceaf (noi avem päturi separate pentru ca ne batem ca apucatii pe ele, si chiar si asa eu mai ii rechizitionez patura lui, pentru o bag pe a mea sub mine… eh! noroc ca e destul de fortos cat sa ma dea la o parte si sa-si scoata patura fara sa ma trezeasca). Ma duc sa iau cearceaf nou ca sa separ paturile si il aud pe al meu, care voia sa ma ajute ca a vazut ca-mi sarise tandara, ca ma cheama un pic precaut sa vin sa vad ce-a facut cucoana (a marturisit dupa ca ma si vedea cum o sa dau cu fundul de pamant furioasa foc)… ce facuse madam? Pai, ca sa scape repede de problema, a luat TOATE paturile CU cearceafurile vechi cu totul asa, ca un sandvis, unul peste altul si le-a bagat in cearceaful nou! Recunosc ca m-a pufnit un ras isteric si i-am promis ca a doua zi sun la agentie si o fac avion! Toate astea se intamplau la ora 2 noaptea, dupa o zi in care alergasem intre casa – posta – Vlad – slujba si terminasem si treaba la slujba, ba chiar facusem si vreo ora si jumatate de efort pe bicicleta. Eram franta si n-am putut decat sa rad cu Vlad (care rasuflase usurat ca nu mai aude maraituri si latraturi) de inteligenta de gandac a negresei (am uitat sa mentionez si acest mic aspect, nu ca ar conta, dar la momentul ala era o sursa de umor grozava si de noi injuraturi). Cum naiba se astepta gagica sa nu vad ce facuse?! Un copil de 3 ani baga jucaria sub covor si se asteapta sa nu o mai vezi, deci nu mai exista, nu? Dar nu o femeie de peste 50 de ani!
De dimineata, mi-am rumegat discursul pe masinaria de zbaltait funduri, si m-am hotarat ca scriu mail! Am mai multa cursivitate decat daca vorbesc, inca spumegam de draci si n-as fi fost prea convingatoare. In plus, nu voiam sa creada cei de la agentie ca le reprosez lor ceva, nu voiam sa devina defensivi, mai ales ca Irmina a fost o draguta. Mare parte din ziua de vineri am scris mailul (este in engleza, dar o sa-l pun daca vreti) si m-am racorit simtitor. Azi, primesc telefon de la agentie. Precaut, extrem de politicos si mai ales cu indignare la adresa angajatei, cerandu-si mii de scuze si ca bineinteles ca ultimele doua dati nu le voi plati, ca asa ceva nu se poate, ca nu se mai pune problema ca EA sa mai lucreze cu EI vreodata. Opa! Nice work! Deci, spumele mele au ajutat grozav ca madama sa ramana fara slujba din cauza mea. I-am zis lui Vlad, care mi-a interzis sa mai merg acasa singura, ca parca o vede pe madam cu ghearele la inaintare, mai ales ca si-a povestit aventura in firma colegilor lui, care i-au atatat imaginatia cu diverse intamplari cu fetele in casa. Unul dintre colegii lui a dat-o afara pe una, dupa care tipa i-a murdarit toata casa, nu a stricat sau spart nimic, dar a luat toate rufele, gunoiul si lucrurile aranjate din casa si le-a imprastiat peste tot… Deci, lumea e plina de nebune! Acum sincer, imi pare rau de biata femeie ca am costat-o slujba, dar ar fi trebuit sa aiba mai multa consideratie pentru ceea ce ii cer, caci pentru munca ei o platesc. Am vrut doar sa scap eu de ea, dar ii inteleg si pe cei din agentie, asa cum mi-a zis doamna cu care ma inteleg foarte bine, ei nu o pot recomanda altcuiva dupa ce a citit e-mailul meu! Iar ei erau ingroziti ca as putea renunta la serviciile celor din agentie din cauza individei, ceea ce nici prin cap nu-mi trece ca nu sunt ei de vina ca e gagica lenesa si proasta!
Acum insa trebuie sa imi fac timp s-o iau de la capat, din nou cv-uri, intalnit candidate si mai ales verificat cum trebuie ca isi fac treaba si nu trebuie s-o refac eu si dupa aia s-o mai si platesc ca m-a lasat sa ii indrept greselile. Imi pare tare rau ca nu am reactionat mai devreme pentru ca saracul Vlad a descoperit ca multe dintre tricourile lui cu imprimeu sunt distruse pentru ca idioata nu le-a calcat pe dos, asa cum ii lasasem eu instructiunile (IN ENGLEZA SI FRANCEZA, cred ca trebuia sa scot si traducerea in lingala ca sa priceapa!).
Campioana in facut curat sau taiat frunze la caini?!
Aventura “business”
Biletele de intoarcere din Romania le-am luat in oferta cu un up-grade de “clasa” si anume de la economy la … business. Ne-am gandit bine si pentru ca avem tot timpul discutii ca depasim cele 20kg prapadite per persoana, am zis heh, hai ca platim cei 100 de franci in plus pentru 10kg fiecare la cala si un extra bagaj sus in cabina. Ajungem noi la aeroport, facem check-in-ul si … surpriza! Avionul are intarziere 10 minute, dar ca ne invita frumos la “business lounge” in Otopeni pentru pranz. Stiind ca avem doar 50 de minute in Zurich sa facem transferul, intreb cuconita de la ghiseu, da’ ajungem la timp, nu? Ca e transfer scurt! Bineinteles, primesc raspunsul: cele 10 minute se recupereaza in zbor, nu va faceti griji. Mda, las ca stim noi! Au fost, intr-adevar recuperate in zbor, dar ne-am invartit cam 20 de minute deasupra Zurich-ului pentru ca a avut probleme tehnice si nu reusea sa faca calculatorasul sa faca aterizarea cum trebuie. Bineinteles ca noi am aflat ca are probleme tehnice abia dupa ce s-au rezolvat! Am simtit noi ca ne invartim ca ciorile in cerc, dar am crezut ca e aeroportul ocupat si nu ne lasa aia de la sol sa aterizam… Bineinteles ca in Zurich, trecem prin control pasapoarte si control de bagaje la poarta. Noi am reusit in 20 de minute eram gata, asta si pentru ca al meu si-a zarit de la distanta un grup de co-nationale galacioase si nevricoase si m-a alergat tot coridorul de transfer ca sa ajungem la controlul de pasaporte inaintea lor. Si bine a facut! Am fost printre ultimii imbarcati in avion, iar unii nefericiti n-au ajuns asa ca am stat inca vreo 15 de minute ca sa le scoata alora bagajele de la cala…
Bun, revenind la momentul plecarii in Otopeni, ce zicem noi, Hai sa vedem cum e business lounge-ul! Si ne taram incetisor cu cele 30 kg in 4 bagaje pe care avem voie sa le luam in cabina (sic! mi-am luat muuuuuuulte carti!) si … ne pierdem prin aeroport. Ca deh, noi amarasteni, nu venim decat 1-2 ori maxim pe an p-acasa, prin Romania, si ne-am zapacit cand am vazut cat de mare s-a facut aeroportul! Asa ca la un moment dat, clachez si ii zic lui Vladutu’ ca stau eu cu bagajele, du-te tu si cauta “lounge-ul”, pe care baiatul meu destept il gaseste in 5 minute ca nici macar n-am apucat sa-mi deschid cartea sa citesc, asta dupa ce am injurat in gand noul aeroport, in care nu reuseam sa gasesc nici macar o prapadita de antena wi-fi…
Urcam sus de tot , la etajul 2 si … surpriza! O camera lunga, luminoasa, spatioasa, cu un bufet suedez intr-un capat si fotolii si masute frumos aranjate. Frumos, ce mai! Intrebam si noi ca … viteii la poarta noua, dar internet aveti? Si cele doua fetiscane-codane sar sa-mi ajute baiatul sa gaseasca hartiutele cu codul antenei wi-fi (gratis of course!), puse intr-un cosulet frumos… Pranzul s-a dovedit a fi compus din covrigei si chipsuri, pe care le-am ocolit … mai bine in farfurie, decat la mine pe fund, dar ma servesc cu o fanta micuta si cocheta. Vlad nu-si mai incape in piele de fericire! Am gasit sticla de la Coca-Cola, aia originala, care s-a dat in nu’s ce promotie si etichetuta frumoasa… bineinteles c-am luat-o! Si da, am trecut cu ea prin controlul de la poarta, in Zurich, iar cei d-acolo nici macar n-au clipit, probabil ca trec multi cu sticlele goale de racoritoare, ca pline nu-s permise. Asa ca, cel putin goale, le putem cara daca vrem noi!
In avion, la fel de boierie, am mancat un pranz ca la restaurant, cu vin rosu, foarte bun si ni s-a dat pana si bomboane Lindt din alea scumpe (stiu eu, pentru ca sunt preferatele mele!).
In concluzie, a meritat grozav diferenta de pret, si nu numai pentru cele 36kg in plus la bagaje.
rasfat in Otopeni
pranzul meu in avion: ravioli
pranzul lui: carne de vitel (cred) si legume
salata avea si sos italienesc la sticluta, iar extra am primit si o chifla calda!
Sticla de Coca-cola care a adus fericire in sufletul scumpului meu
si eticheta romboidala
Comentarii recente