pachetele cu cascaval sau dulceata de visine
Azi m-am trezit cu chef de a gati cate ceva, aveam in plan oricum sa ne batem capul cu niste retete mai complicate, asa ca pana la momentul respectiv mi-am zis ca nu strica un mic-dejun mai complicat un pic. Si m-am gandit sa incerc sa fac niste pachetele de paine umplute cu ceva, gen cascaval sau gem. Nu m-am putut decide asa ca am facut ambele feluri. Mi-am baut cafeaua cat mi-a amestecat masinica de paine ingredientele pentru aluat: 400 gr faina, 170 ml lapte, 20 gr drojdie proaspata, 1 lingurita de coaja rasa de lamaie, 1 lingurita zahar, 1/2 lingurita sare, 50 ml ulei de masline, 2 galbenusuri si dupa 45 de minute, am impartit aluatul in 8 parti egale, pe care le-am intins fiecare intr-o foaie rotunda, pe care am pus fie o lingura de dulceata de visine sau o felie de cascaval si un pic de marar si le-am copt 10-15 minute la cuptor. Imi place foarte mult aluatul asta, este asa de pufos si deloc lipicios, foarte usor de lucrat cu el. Cele cu cascaval mi s-au parut un pic nesarate si pe deasupra au mai si scos limba la mine, cred ca ies mult mai bine cu branza, dar cele cu dulceata sunt buuuuuuuuuune! Nu stiu cat sunt de bune reci pentru ca ale mele nu au apucat sa se raceasca 
pachetele cu cascaval si marar
cele 4 foi cu gem intinse mai mult sau mai putin rotund
o dulceata de visine extrem de buna!
nu sunt ele prea aspectuoase dar sunt foarte bune!
un mic dejun delicios si satios
Si un pic pe langa subiect, azi am primit o “vizita” mai mult decat ciudata: doua fetiscane cu reviste religioase, in stil Martorii lui Iehova, nu stiu daca chiar aia, dar o romanca si o frantuzoiaca. Am ramas tablou, pana acum nu i-am vazut aici. Ce m-a uimit este ca fatuta stia ca vorbim romaneste, pentru ca a inceput direct in romana, desi numele noastre nu sunt DELOC romanesti!!!!!! Bizar…
“cupcakes” rudimentare
De catva timp am observat ca mi s-au schimbat obiceiurile culinare. Inainte, nu mancam nimic dimineata, la pranz doar pe fuga ceva frugal, iar seara mancam de obicei o masa destul de bogata, in schimb rontaiam mai mereu pe timpul zilei diverse “snack”-uri. Chiar aveam motto: “eu nu mananc mic-dejun”. Apoi, am primit o masinuta de facut cafea de la Nespresso, din acea micuta, draguta si cu capsule. Asa am inceput ritualul cu cafeaua de dimineata, fara de care aproape nu mai ma pot trezi. Apoi, incetul cu incetul au inceput croissantele, cornulete, biscuitii, biscuitii digestivi, cereale cu lapte, birchenmusli, samd.
Acum, pot sa zic cu mandrie ca mie imi place mic-dejunul si imi face placere sa prepar si sa-mi “consum” creatiile dimineata la cafea. Nu degeaba se zice ca mic-dejunul este cea mai importanta masa a zilei. Din punct de vedere fiziologic, organismul nostru produce cea mai mare cantitate de insulina dimineata, avand un maxim de secretie in jurul matinalei ore 7. Adica, corpul nostru este pregatit sa faca fata unui imput caloric mai mare dimineata comparativ cu restul meselor zilnice. Urmand acest rationament mai departe, astazi am facut un fel de cupcakes, din foietaj decorate cu jumatati sau sferturi de caise din compot, acoperite cu “decoratii” de foietaj. Varianta sarata, pentru ca imi ramasese foietaj, dar nu fructisoare, am pus cateva fragmente de branzica sarata. Mic-dejun delicios si aratos, care a mers perfect langa cafeluta de dimineata.
fierbinti abia scoase din cuptor
incep sa ma aproprii de operele de arta moderniste 
am incercat s-o pun in evidenta, dar iPhone-ul meu nu prea poate mai mult de atat asa ca m-am dus dupa aparatul foto
alta viata: pozele sunt brusc mult mai frumoase
i-am trezit interesul si lui Miaurica, care voia neaparat sa vad ce fotografiez eu acolo
mi s-au terminat formele de cupcakes 
asa ca a trebuit sa improvizez hartiute la ultimele
vorbeam de secretia de insulina si reglarea acesteia, iata si o schema, desi ar cam trebui sa ma invrednicesc s-o traduc in romana…
pff, acum m-am prins ca nu-s trecute orele pe graficul asta, dar in esenta cam asta ar fi profilul secretiei de insulina intr-o zi, cu un maxim de secretetie dimineata in jurul orei 7 (dupa Leahy JL. In: Leahy JL, Cefalu WT, eds. Insulin Therapy. New York, NY: Marcel Dekker Inc; 2002: 87-112)
tarta de primavara
Prinde-i marginea, agat-o deaspura blatului si urmareste-o cu atentie.
Alege o forma de tarteleta decoreaz-o cu foaie pentru copt sau ulei,
Intinde bine un foietaj si toarna-i in cap un maclavais alb de trei
O parte de iaurt, pe jumatatea ei smantana si tot atata branza dulce,
Se amesteca bine-bine si se mironisteste cu frunzulite si se coace.Pofta buna!
Langosi cu branza
Mirela este de vina pentru incalcarea regimului si a promisiunii ca nu mai fac nimic dulce sau gras, cu potential de ingrasare rapida si de umflare si balonare instantanee. Dar, reteta ei a parut atat de simplu si buna, incat a trebui s-o incerc. Iar cantitatile rezultate, adica cele 8 langosi, nu pareau chiar asa multe. Eh, putine, dar extrem de satioase, n-am putut manca mai mult de una si jumatate impartita cu al meu Vladut.
Tare-tare bune, Mirela! Multumesc pentru reteta si idee
Reteta am respectat-o aproape intocmai, am amestecat ingredientele pentru aluat: 400 gr faina, 170 ml lapte, 20 gr drojdie proaspata, 1 lingurita de coaja rasa de lamaie, 1 lingurita zahar, 1/2 lingurita sare, 50 ml ulei de masline, 2 galbenusuri, le-am pus in masinica de paine, programata pentru aluat, si dupa 45 de minute, am scos pufosenia, care avea o consistenta si un miros foarte placut. Am impartit-o in 8 parti egale, pe care le-am intins intr-o foaie rotunda.
Umplutura: eh, aici am intervenit cu multe schimbari, pentru ca branza de burduf n-am. In schimb, aveam 250g de cas si 100g de Philadelphia, pe care le-am amestecat cu 3 linguri de smantana si 1 lingura de sare. Din amestecul asta am pus o lingura in centrul foiilor rotunde, le-am impaturit in doua si prajit in ulei incins. Rezultatul nu poate fi descris! Trebuie incercat si degustat!
Saratele cu iaurt si branza
Ieri seara am cedat insistentelor de a prepara din nou ceva bun si dulce, si facut ceva bun, dar nu foarte dulce 
Cum nu mai ajungem acasa inainte de 8.30 seara, am cumparat foietaj de-a gata, pe care l-am uns cu 3 linguri de iaurt si am presarat telemea rasa marunt deasupra, am impaturit foaia in doua si am taiat-o in stelute, semilune si omuleti, folosind niste forme facute initial pentru biscuiti (pe care mi le-am cumparat sambata trecuta). Am uns pe deasupra cu un pic de Baileys si am presarat seminte de susan. Dupa 20 de minute la cuptor au fost delicioase … si bineinteles ca am gustat din ele, dar m-am bazat pe jumatatea mea mai buna sa le devoreze, ceea ce a si facut
diverse
De cam doua zile am reusit sa scap de febra si sa ma tin pe picioare. Asa ca de abia acum incep sa “profit” de zilele de concediu medical si incep sa vreau sa ma intorc in bucatarie. Mai ales ca mi-a adus sotiorul meu drag cartofi noi asa ca astazi nu am mai rezistat si i-am prajit si servit cu marar:
Saratele cu susan
Cornutele cu branza si marar
Inspirata de o reteta a Mirelei am purces ieri la cumparaturi, gandindu-ma cum o sa-mi las eu sotiorul cu piciorusele in sus de incantare ca, in sfarsit, gatesc si eu ceva cu marar. Bine, bine, altceva decat cartofi prajiti cu marar, care nu-i nici reteta ruseasca si nici originala, doar am pus niste marar tocat peste cartofii prajiti ca sa ii fac pe plac si am obtinut un efect incredibil: a fost pe bune si fara gluma fericit! Asadar, cu sufletul plin de anticipatie si fericita pana peste poate, am sters-o de la laborator, cu zece minute inainte sa inchida magazinele (aici la ora sapte se inchid TOATE magazinele, iar azi este sarbatoare asa ca, din nou, TOTUL este inchis – iar asta e unul dintre lucrurile care mi se par fascinante acasa, in tara, totul pare sa fie mult mai accesibil, bineinteles in functie de buget, iti permiti orice). Iar mie imi face o placere nebuna sa … fac cumparaturi
Asadar, inapoi la reteta mea cu branzica si marar; aveam acasa deja branzica telemea de oaie. Telemeaua romaneasca este una dintre cumparaturile obligatorii de fiecare data cand ajung acasa si cu care ii torturez pe prietenii mei sa-mi aduca cand se intorc din tara. Mai aveam si o branza crema, cea care imi place mie enorm de mult este Philadelphia si pentru ca exista si o varianta foarte putin grasa. Asadar, cum nu avem timp si nici chef sa fac singura blatul, mi-am ales dintre multele minunatii din rafturile COOP-ului un aluat de foietaj si o cutiuta plina cu ramurele micute de marar. ba chiar daca tot eram la cumparaturi am mai luat si niste caspuni pentru ca imi era o pofta nebuna sa fac spuma de capsuni. Am mai luat o varza mica, niste feliute subtiri de sunca (aici se numesc lard nu prea stiu cum sa il traduc in romana), niste rosii si ceapa mica. Inarmata cu prada m-am intors la lab, mi-am terminat treaba si 2 ore mai tarziu eram in bucataria mea noua, gata de treaba!
Asadar, am pus cuptorul sa se incalzeasca la 200°C, am luat aluatul, l-am desfacut din ambalaj (iubesc sa faca altcineva treaba cu framantatul si intinsul foii de aluat). L-am taiat in 8 triunghiuri, pe care le-am uns cu Philadelphia, am pus o ramurica mica de marar si o bucatica de cam 2x1x0.5 cm de telemea, am rulat triunghiurile si … am realizat ca nu mai am ou sa le ung. Nu-i nimic, daca merge la croissante, de ce n-ar merge si la cornulete?! Asa ca mi-am scos sticluta de baileys din frigider, am pus cam 50 ml in canuta si am uns cornulete cu putin lichior, deasupra am decorat cu inca o ramurica de marar.
Am luat coala de prajit, am pus-o pe grilaj in cuptor si 20 de minute mai tarziu si eu si al meu sotior (care imi dadea tarcoale ca un tigru innebunit de foame si orbindu-ma cu aparatul lui foto, de cand il stiu el impozeaza orice e in jurul lui, iar zilelea astea mai aprig decat de obicei) am purces la degustat, apoi la halit incercand sa nu ne frigem prea tare!
Au fost incredibile! Multumesc, Mirela pentru idee, au fost exceptionale!
Comentarii recente