Miercurea fara cuvinte – FestiChoc
[Carmen spune mai multe] [Tina fara cuvinte] [Wordless Wednesday]
Din nou in Lumea Mare
Va invit de data aceasta sa ma insotiti pe coridoarele unui muzeu de arta moderna din lumea noua, in paginile pline de aventuri si impresii din Lumea Mare. Este vorba despre articolul meu despre MOMA din New York, pe care l-am vizitat in mai anul trecut publicat astazi. Multumesc, Roxana!
Incursiune in trecut – teatrul Masca
In ultimele saptamani, bloguri dragi mie au trecut printr-un val de amintiri, aducandu-si aminte fetele cum aratau cand erau scolarite sau cum arata mama lor cand era tanara domnita. Asta-toamna am trecut si eu prin stari similare cand am gasit o poza cu mama mea exact la varsta mea! De fapt un coleg din scoala generala mi-a trimis-o si am ramas uimita cand am calculat varsta. Spre uimirea mea nu semanam deloc, dar nici viata noastra nu a fost similara. Am pus mana pe telefon si am sunat-o, ba chiar am si trimis-o prin e-mail, din pacate timpul n-a fost ingaduitor cu mama mea si mi-e greu sa determin cat mai intelege din ceea ce spun.
De ce m-au lovit din nou momentele de melancolie? Pentru ca am descoperit o alta amintire veche, din intamplare cand am dat peste blogul teatrului meu preferat.
sigla apartine teatrului Masca, eu doar am modificat-o putin 
Cred ca printre cele mai vechi amintiri ale mele, de o claritate incredibila, dar a carei veridicitate imi este greu s-o sustin, este legata de un spectacol al echipei de la Teatrul Masca. Locul: in parcarea parculetului de copii de langa piata Veterani, langa dispensar (nu-mi mai aduc aminte cum se numeste). Am fost atrasa de zgomot, muzica, rasete si am ramas cu gura cascata uitandu-ma la spectacol. Sa fi fost prin 1992-1994, undeva in perioada aia. M-a fascinat o doamna cam plinuta imbracata foarte colorat cu o voce puternica amplificata de megafon, nu reusesc sa-mi aduc aminte cine era. Imi aduc aminte cum ma uitam fascinata cand incerca sa ne invete sa ne batem cu palma in cap in timp ce ne frecam pe burtica. Slabe sanse, m-am chinuit luni intregi pana cand sa-mi iasa cateva miscari cursive 
Imi aduc aminte ca am inceput sa-i intreb pe cei din jurul meu pana am aflat povestea lor care mi-a rupt inima: faceau reprezentatii pe gratis si isi faceau “reclama” sperand sa stranga donatii ca sa isi poata ridica cladirea teatrului Masca. Eram la inceputurile adolescentei si usor impresionabila. In plus, intotdeauna mi-au placut oamenii motivati. Au reusit sa ridice una dintre cele mai frumoase cladiri din cartier, foarte colorata si impresionanta. Nu mai vazusem asa ceva pe vremea aceea. Eram fascinata. Cladirea am fotografiat-o din greu atunci cand m-am reintors in cartierul copilariei mele, dupa multi ani, dar nu mai reusesc sa regasesc pozele.
Ma simt legata sufleteste de cei din acest teatru pentru ca mi-au daruit unele dintre cele mai frumoase momente din copilaria mea si am privit intotdeauna ca un semn al sortii faptul ca cladirea teatrului a fost ridicata pe locul gradinitei mele, unde se ridicase cinema Pacea (sau un nume la fel de putin inspirat). Stiu ca jumatate din copii din cartier au fost acolo, dar mai presus de toate a fost gradinita mea, cu avionul meu la cuier, dupa care am plans cand s-a mutat intr-un parter de bloc, dar le-am iertat daramarea vechii cladiri cand am vazut cine se muta in loc.
N-am fost la niciun spectacol din cladirea noua, desi mi-am dorit. Cumva n-am gasit timpul potrivit, insa ma bucura enorm de mult succesul pe care il au si le doresc o viata cat mai lunga. Astfel, poate voi ajunge si eu la un moment dat sa-i revad. Si stiti care e culmea? Ca mie nici macar nu prea imi place pantomima, dar ei sunt deosebiti!
Voi va aduceti aminte cu un astfel drag si melancolie de un teatru al copilariei voastre?
atractii si distractii in 2011
Cam pe cand mi-a inflorit ideea unui articol in care sa fac mai mult sau mai putin o lista cu momentele de varf ale anului 2011, inca nu realizasem cat de multe am facut… si mai ales prin cate poze va trebui sa scotocesc si sa gasesc pe cea care indica cel mai bine ceea ce as fi vrut sa spun. Cam dupa vreo 2 zile de chinuri am hotarat ca de fapt nu o sa il fac atat de mare si asa, probabil, putini dintre voi ar avea rabdare sa il cititi pana la capat. Pentru mine a fost ca un pahar de apa rece pe care inca il simt scurgandu-se pe sira spinarii… ce lung a fost anul trecut! Am avut impresia ca n-am vazut prea multe si in minte imi infloresc ce am ratat de pe lista, n-am vazut Zermat, nici Yvoire, planuiam si o vizita prin Zurich sau macar la Basel pentru o gura de aer nemtesc sau ceva p-acolo. N-am apucat sa revad Londra, sau mai bine jumatatea pe care n-am vazut-o in cele 4 zile insuficiente … Da. Ar fi trebuit sa fac rezumatul momentelor placute, ale oraselelor, evenimentelor si spectacolelor vazute si in anii trecuti, dar nu-i nimic, macar o parte le-am strans deja aici. Mai ales, am realizat cate nu am apucat sa povestim din ceea ce am apucat sa facem.
In prima zi a anului 2011 ne-a gasit pe drum, in avion. Daca vorbele populare sunt adevarate, nu stiu, dar anul trecut am avut 13 drumuri cu avionul si enorm de multi km de zbor, avand si cel mai lung zbor al meu pana acum, cel de peste ocean pana in SUA
IANUARIE 2011
pe 1 ianuarie 2011 eram gata de decolare
La sfarsitul lui ianuarie ne-am intors pentru un seminar in Bucuresti si daca tot am ramas pana duminica, am avut parte si de un moment muzical deosebit. Ne-a placut atat de mult incat si anul acesta planuim sa-l repetam.
ianuarie muzical la Ateneul Roman
MARTIE 2011
Prinsi intre cursuri, slujba, deadlineuri si acte, in februarie am stat acasa si am muncit de zor. Nu-i nimic ne-am scos parleala in martie in care ne-am scos unul pe altul din casa aproape in fiecare saptamana. La inceputul lunii martie facem vizita anuala la Salonul Auto Geneva, anul acesta va fi intre 8-18 martie 2012.
Al 81-lea salon auto din Geneva
Tot in martie, am avut bilete la un spectacol al Corului Armatei Rosii (nu trebuie sa explic motivele, nu?). Surpriza a fost, fata de un spectacol mai vechi, pe langa uniformele de la cor au aparut si fasnetele in fuste colorate si chiuitoare care sa dea din fundic. Nu pot sa va zic ca Vlad a plans de fericire, dar va las sa va imaginati Anul acesta am o surpriza la fel de placuta pentru ca vreau sa iau bilete la Ballet National de Sibérie KRASNOYARSK, se pare ca tot in martie vor veni in Geneva.
fete frumoase si muzica buna de acasa (a lui)
Si pentru ca luna martie pare a fi luna cultivarii familiei, anul trecut am asistat si la un spectacol de orga la catedrala Sf. Petru. Cam modernist pentru gustul nostru, dar cel putin inceputul concertului a fost exceptional.
concert de orga, la lumina lumanarilor (electrice)
In ultima zi a lunii am fost convocati la consulatul american pentru VISA, dar daca tot am avut ziua libera de la slujba, am dat o raita si prin magazinele mult mai ieftine ca-n Geneva. Ne-am hotarat, la Berna trebuie sa mergem mai des!
Ursuletul Bernei, la loc de cinste pe piedestal
APRILIE 2011
In aprilie, am vizitat Versoix, scurt, mai mult in trecere si din greseala pentru ca am luat-o spre lac si nu spre centrul orasului, unde se tinea targul de ciocolata…
primavara pe lac, la Versoix
Spre sfarsitul lunii aprilie a inceput Salonul de Carte din Geneva, un loc plin de manifestari artistice de suflet francez, cu cafenele (literare) si foarte multe revistute si carticele. Anul trecut chiar am dat peste un stand maricel de carti in engleza (ura!).
o privire de ansamblu asupra standurilor, in drum spre o expozitie masonica
MAI 2011
Primele zile din mai ne-au prins in avion, peste ocean in drum spre Washington. Primii pasi pe un alt continent (pentru mine), al meu a mai trecut de cateva ori pe acolo si cu zboruri chiar mai lungi…
intre wow cat rezista bateria la iPad si mai avem mult?
in sfarsit dupa 9 ore de zbor si un drum cu taxiul, intram direct in sala de conferinte
Dupa un calcul simplu, am reusit sa ne convingem seful ca este mai ieftin sa ne plateasca cazarea pe vreo 4 zile in New York si apoi un zbor NY-Geneva decat unul direct inapoi din Washington. A mers!
la doar cateva ore dupa inchiderea conferintei, eram pe strazile NY-ului
Dupa cateva zile minunate in NY, la sfarsitul lunii mai, suntem din nou pe drum, de data asta in TGV, spre Paris. Urmeaza vizita anuala la Paris si fotografierea schelei lui Margot.
L'amour de Paris
iar motivul pentru care mergem in fiecare an la Paris, pe langa faptul ca mai nou facem doar 3 ore pe drum, Games Day 2011:
forfota, emotii si joaca ca in fiecare an
IUNIE 2011
In iunie, am ramas din nou mai mult acasa, avand foarte mult de lucru, dar totusi am surprins cateva momente muzicale, placute din Fête de la musique 2011.
lumini si muzica in parcurile geneveze
o saptamana intreaga mi-am petrecut-o pe tren intre Geneva si Renens, la cursul de experimentare animala…
cand soare, cand ploaie, dar eu tot pe drum
IULIE 2011
Spre sfarsitul lui iulie, deja simtim cum se apropie vacanta … altora, noi plecam abia in septembrie, dar profitam de linistea din lab pentru sfarsituri de saptamana animate. Prima vizita a verii, la muzeul Alien, in Gruyeres.
in drum spre cetate, tot mai sus…
AUGUST 2011
Ziua nationala, 1 August, se sfarseste cu un mic foc de artificii, spectacolul mare fiind cel care incheie zilele Genevei, pe la mijlocul lunii august.
spectacol de lumini deasupra lacului
In sfarsit am reusit sa-l conving sa ma duca sa vad Chillon, un castel medieval rupt intre Franta si Elvetia, si inundat de lac.
cotrobaind pe zidurile cetatii, si urmarind lumea in curtea interioara
In Geneva, luna august este plina de evenimente, expozitii, spectacole, muzica si un imens targ ambulant, atat culinar cat si cu distractii. Pe langa numeroase competitii pe lac, in fiecare an se fac concursuri si demonstratii de sporturi mai ciudate, de vara, pe nisip amenajat in centrul orasului. Anul trecut vedetele au fost jucatoarele de rugby in nisip. Baietii erau prea seriosi…
rugby pe plaja
Tot in fiecare an, o anume tara, de obicei din Asia Mica, sau in orice caz mai … exotica, este invitata de onoare, avand in centrul orasului un stand imens in care sa-si prezinte comorile si sa-si faca publicitate turistica. Anul trecut a fost India.
o frantura din India in mijlocul Genevei
Prima excursie in Norvegia, in Bergen ne-a lasat fara cuvinte si cu febra musculara si ne-am facut planurile pentru a doua excursie mai inspre toamna.
vara in Bergen, Norvegia
SEPTEMBRIE 2011
In septembrie am dat o fuga pana in partea nemteasca a Elvetiei, la Luzern ca sa vedem FlugTag, insa am descoperit un alt oras micut extrem de frumos.
Luzern, un alt oras elvetian, de munte si cu lac
In sfarsit, vacanta de vara in tara, acasa, in Romania, am petrecut-o tot pe drumuri si prin munti.
o vizita scurta prin Brasov
Prin Fagaras, la cetate
sus, in munti, pe transfagarasan
OCTOMBRIE 2011
In octombrie, am calatorit din nou foarte mult, atat in Elvetia cat si prin Nordul Europei. Am inceput intai prin largirea ariei cunoscute de langa casa si am facut o alta vizita de mult planuita si dorita, in sus pe Saleve, la marginile orasului, dar in Franta (eh!).
am admirat cum isi luau unii zborul
Apoi, cei din departament s-au gandit sa ne scoata din laboratoare si sa mai vedem si noi minunile patriei, la fabrica de ciocolata si apoi, daca tot eram in vecinatate, am revizitat Gruyeres si muzeul Alien.
pazea, ca venim!
Sfarsitul lunii octombrie ne-a prins tot la o conferinta in Danemarca, la Helsingor, unde se afla castelul din Hamlet.
la castelul lui Hamlet
Ne-am continuat vacanta (din care inca mai avem cateva zile restante pentru anul acesta) cu o saptamana in Copenhaga, vizitand aproape strada cu strada din centrul orasului nordic. Ne-a placut atat de mult incat avem planuri de intoarcere. La un moment dat.
mica sirena este chiar foarte mica
Nu am putut rata, insa, ocazia sa ne dam pe cel mai lung pod din Europa, invaluit de ceata, pentru a pune piciorul macar pentru o jumatate de zi in Suedia, la Malmo.
dimineata devreme in Malmo
NOIEMBRIE 2011
In prima zi de noiembrie, am plecat spre Norvegia, mult mai in nord, la Trondheim, un oras mic, studentesc, dar extrem de placut.Cele mai frumoase poze ies in nord, unde sunt cele mai frumoase culori…
case riverane in Trondheim
Dupa cateva zile prin oras, ne-am urcat din nou in avion si am coborat mai la sud in Bergen, unde planuiam sa terminam ce ne ramasese de vizitat din vara. N-am gandit insa pana la capat si n-am putut sa facem chiar ce voiam noi pentru ca nu mai eram in sezon turistic. Am facut insa o excursie extrem de frumoasa pe care o voi descrie mai tarziu, pe larg, pentru ca a fost cea mai frumoasa aventura a anului trecut.
din nou in Bergen, pe Bryggen
am navigat totusi prin fiorduri, chiar daca era toamna tarziu
una dintre surprizele din regiunea Bergenului, despre care voi povesti in curand
DECEMBRIE 2011
Dupa mai mult de doua saptamani departe de casa si de pisoii nostrii dragi, ne-am intors ca sa petrecem sfarsitul de an, acasa, unde, Geneva ne-a mai pregatit cateva surprize frumoase, de sezon.
Fête de l'Escalade
luminile de sfarsit de an, 2011, in Geneva
Sarbatoarea marmitei cu supa de legume
Cati dintre voi ati auzit vreodata de razboaiele in care au participat elvetienii sau macar de faptele de vitejie si curaj ale genevezilor?
Ei bine nici macar ei nu-si mai aduc aminte si cateva generatii bune au trecut peste tara asta fara prea multa zarva de bataie. Dupa ce si-au castigat independenta, au devenit simbol al neutralitatii. Ultima batalie geneveza, castigata rasunator dateaza undeva prin 1602 in care genevezii au rezistat eroic atacului savoienilor (francezi din regiunea vecina), aruncand diverse obiecte pe ferestre. Dar eroina principala, devenita simbol al rezistentei, este o mama de 14 copii (Mère Royaume) care gatise in seara respectiva o delicioasa supa de legume si care si-a aruncat imensa oala cu supa pe geam in capul unuia dintre francezii atacatori! Ingroziti probabil de mirosul supei, francezii s-au tirat sa-si trateze arsurile cu supa si nici ca n-au mai vrut sa auda de genevezi. In monstruoasa noapte au murit 18 genevezi, in cinstea carora se organizeaza un mars de comemorare in fiecare an incepand din 1929 cu care se deschide oficial zilele de sarbatoare. Festivitatile dureaza tre zile, in centrul vechi al orasului, organizate de Compania 1602, unde sunt organizate piete in aer liber de unde se pot cumpara vin fiert, supa de legume si alte produse asociate cu festivitatile, se pot admira siturile istorice deschise numai cu această ocazie, fotografii, dueluri, procesiuni, de exemplu se trage cu muscheta. Toti participantii sunt imbracati in costume medievale si totul este acompaniat de muzica medievala. Festivitatile se incheie cu un alt mars, Cortège historique de la Proclamation (impresionant) in care peste 1000 de participanti imbracati in robe albe si cu faclii fac un tur de o ora in centrul vechi al orasului si se citesc proclamatii pe la placutele si monumentele comemorative, totul terminandu-se in jurul unui foc de tabara in fata catedralei Sf. Petru.
In cinstea acestei marete victorii, o zi pe an genevezii au voie sa se imbrace foarte colorat, in costume ticnite si sa-si iasa din neutralitatea si cenusiul calvin (un fel de halloween). De asemenea, cel mai mic al casei sau al grupului trebuie sa sparga marmita de ciocolata in care se afla legume din martipan si sa zica o fraza extrem de complicata in onoarea evenimentului (in traducere aproximativa “asa pierit-au dusmanii neamului”). La noi, mezinul casei, Miaurica (cu un adevarat suflet de francez) a rezolvat-o deja cu marmita, ducandu-se tinta in raftul respectiv si impingand-o jos ca parca nu statea bine acolo, gandind in mod similar cu doamna geneveza, in lipsa de ghivece si cutia cu marmita e buna!
O alta dama eroina a fost Jeanne Piaget, care a salvat o parte dintre aparatorii orasului, arucandu-le de la fereastra cheia ce le permitea trecerea printr-un culoar transversal, iesind astfel din infundatura unde-i macelareau francezii. Tot Doamna Piaget, fiind manata de o frica uriasa, avand casa foarte aproape de intrarea in oras, unde francezii adusesera cativa “specialisti” in petarde si incercau sa arunce in aer zidurile, a mutat singura un dulap imens in fata usii, pe care, dupa batalie, cativa barbati abia au fost in stare sa-l mute la loc.
catedrala Sf. Petru, in centrul vechi al orasului
Punctul de start al marsului comemorativ, in asteptarea fluierului de inceput
un reprezentant de seama al fanfarei, in costum medieval
in pas de mars spre monumente si placute comemorative
la Poarta orasului vechi, acolo unde s-au dat cele mai aprige batalii si unde Mme Piaget si alti eroi genevezi s-au facut remarcati
spre o alta placuta comemorativa pe Rue de la Corraterie
garda orasului
in centrul imaginii, un reprezentat tipic al genevezilor
tobosarii dau ritmul cortegiului
in pauze, se mai discuta o afacere, un meci, se mai schimba cate-o vorba, o parere la lumina tortelor
asezarea coroanei de flori la o placuta comemorativa, cu scara si la lumina tortelor
doamnele geneveze, parte importanta a rezistentei si eroismului
si se pleaca mai departe
la loc de cinste: marmita cu supa de legume!
ne-au placut costumele, facliile si tot cortegiul comemorativ
PS: Stiu ca unele poze sunt neclare, dar neavand trepied, iar cortegiul fiind in miscare doar la lumina tortelor a fost greu sa faci fotografii de arta, dar acestea redau atmosfera in continua miscare, in semintuneric, absolut impresionanta a festivitatilor de deschidere a sarbatorilor de L’Escalade. Multumesc lui Vlad pentru incapatanarea de a fotografia in aceste conditii si de a-mi oferi unele dintre cele mai frumoase poze ale noptii
Pentru mai multe povesti in imagini, vizitati si blogul lui Costin, aici.
Apus de soare in Bergen
Ultima seara in Bergen ne-a oferit un spectacol de neuitat!
noaptea invaluieste incetisor Bergen-ul in timp ce pe cer se da o lupta intre nori si mingea de foc (astazi la ora 17.00)
Bergen in Hordaland
Ieri ne-am mutat din nou carabalacul, dar de data asta in sud-vestul Norvegiei, in Bergen, oras al Hordaland-ului, pe care l-am vizitat si asta vara, despre care am mai scris si care ne-a placut foarte mult.
la o ora de zbor
Vremea se anunta frumoasa cu maxime de 15°C si ceva sanse de ploaie astazi si poate maine, dar noi speram ca avem norocul de asta vara si ca nu va ploua decat cand vom pleca noi. Ne-am cumparat deja bilete pentru o calatorie in imprejurimi, avand in vedere ca am vizitat deja orasul si ne-am lamurit si cum e cu mancarea prin zona asta. Am fost deja si pe fjiorduri, dar recitind ce-am scris in vara, am realizat ce putin am spus despre orasul asta, asa ca mai am destul de descris si de scris despre orasul favorit al lui Vlad.
Grieghallen
inspre Ulriken
cand a inceput sa le dea papica s-au repezit toate pasarile de pe lac intr-o chiraiala zgomotoasa
Bergen toamna tarziu
prea putin razboinic cu fusta-n mana
Biserica Catolica Sf. Apostol Pavel (in spate era scoala)
o alta bisericuta pe strada "noastra"
"podetele" acoperite intre cladiri dau un farmec anume orasului
Biserica mare (Johannes kirken)
Dar, fiind extra-seson, din nou avem optiuni limitate, din fericire am gasit un traseu ce include si un dat cu barca pe un fjord extrem de frumos in care vom merge maine si pe care cu ceva noroc il voi descrie in amanunt si sper cu poze foarte frumoase. Acum sper sa nu ploua! Si sa reusim sa facem toate conexiunile la timp cum trebuie
Trondheim
Acest oras norvegian, fosta capitala, s-a decis cu greu asupra numelui ce-l poarta. Cel mai vechi nume (cunoscut pana in prezent) este Nidaros, adica orasul de langa estuar, apoi Trondheimen (adica casa lui Tronder), scurtat in Trondheim, apoi scris Trondhjem, dar cunoscut in regiune ca Staden ori Byen, adica Orasul, ca in 1930 parlamentul norvegian sa-l numeasca Nidaros la loc, doar ca localnicii n-au vrut si pace, trei luni mai tarziu de negocieri (imi inchipui furibunde cu scaune zburand si focuri de avertizare) s-a stabilit numele final al orasului: TRONDHEIM.
Ca dimensiuni este al treilea oras al Norvegiei, dupa Oslo si Bergen, dar fiind oras universitar, avand una dintre cele mai bune universitati europene de tehnologie este un oras tanar, viu, bine dezvoltat, pastandu-si in acelasi timp un mic aer de oras medieval cu tendinte de modernizare. In cele doua zile pe care le-am petrecut in oras am reusit sa strabatem aproape fiecare straduta din centrul orasului si cu toate astea inca mai gasesc locuri pe care as fi vrut sa le vad. Din pacate, fiind in extra seson turistic, multe dintre activitatile propuse in ghidul local nu se mai puteau face. Sezonul turistic este oricum destul de strans: intre 15 iunie pana la 15 august, desi vremea este extrem de frumoasa, iar orasul toamna arata incredibil de frumos. Dar, banuiesc ca cei care se ocupa vara de tururile turistice prin oras sunt studentii care-si castiga si ei cate o coroana gaurita-n centru in plus.
In fata biroului de informatii turistic se afla statuia unei femei venita la oras ca sa caute de lucru ca menajera, si care raspundea la salutari prin “Go’dagen” adica “buna ziua” – eu romanca fiind n-am inteles ce este asa de deosebit, neobisnuit sau amuzant la faza asta, dar nestiind cum se saluta norvegienii (de fapt oriunde intram sunt intampinati cu hallo) marturisesc ca … n-am priceput!
biroul de informatii turistice si "Go'dagen"
Gamle Bybro – adica vechiul pod al orasului datand din 1681 si pe care inca trec masini, oameni, biciclete si tot ce-ti poti inchipui. Ba chiar, cand am trecut noi pe acolo erau si vreo trei barbati iesiti cu galeata de vopsea grena sa mai aplice un strat protector.
Gamle Bybro - adica vechiul pod al orasului
Munkholmen – adica insula calugarilor, pe care s-a contruit una dintre primele manastiri in Norvegia, de catre preotii benedictini, care probabil hamesiti, ingroziti si saturandu-se sa fie considerati drept cea mai buna ofranda catre zeii pagani, s-au refugiat pe insula unde si-au construit manatire ca la ei acasa. Dar n-a durat prea mult, lacasul devenind principalul loc de executare a pedepselor, apoi inchinsoare in care unul dintre contii danezi a reusit sa supravietuiasca, incarcerat fiind, timp de 18 ani! In prezent este loc de recreere peste vara cu stranduri si un restaurant destul de celebru. Se poate vizita cu ajutorul lui feribot insa numai intre aprilie-octombrie.
marina si Munkholmen
cu insula in departare, Trondheim in culori de toamna
fortareata Kristiansten- era in renovare
cladirea veche a Universitatii, in prezent administratia si biblioteca universitara
una dintre cladirile noi ale Universitatii
Catedrala, dar vazuta din spate
pe o latura a catedralei
case norvegiene pe dealul ce ducea la universitate
arhivele statului
Banca norvegiana, in culoarea preferata a norvegienilor
case riverane
casele riverane cu fatadele pe picioroange
picioroange din busteni
vedere asupra partii mai noi a orasului, podurile si blocurile din port
tot in partea noua: farmacie+spa si o multime de restaurante cu terase acoperite
turla unei biserici pe un cer la crepuscul (la ora 3 dupa-amiaza)
vietati salbatice
sculptura moderna din metal
sculptura in lemn folosit ca loc de joaca
1000 km mai la nord
Am inceput ziua foarte devreme la 5.30 eram in picioare, strangand ultimele lucruri de prin camera de hotel ca sa facem check-out-ul si sa prindem un taxi spre aeroport. A fost o zi buna, taxiul a mers intins fara niciun blocaj, am ajuns la timp, am facut check-in-ul la SAS la borna, am lasat bagajele la o domnisoara draguta (la biroul de luggage-drop, nu orice domnisoara draguta din aeroport!) si ne-am dus intins la … Starbucks! Adica la caffe latte grande si chocolate cookie, ceea ce m-a pus in sfarsit pe picioare! Cu energie falsa indusa de drogul zilnic, cafeina (doar nu va gandeati la altceva), am luat-o voiniceste spre control pasapoarte (ceea ce de data asta chiar s-a comis), ca-n ultima vreme doar prin Romania am mai aratat pasaportul la granita, am inceput circoteca de la control bagaje de mana, adica mda baba cu ditamai sticla de samponoi (cand scrie clar de cativa ani aveti voie DOAR sticlute de 100ml), bineinteles ca au lasat-o sa treaca pentru ca baba daduse in chiraiala si tremurici pe acolo, dar i-au zis TOTI (vreo 4-5 cati sunt la cate o poarta din asta) nu-i voie mamaie cu sticloanta (baba daneza, sau ma rog norvegiana-suedeza unul din neamurile astea nordice, nu c-ar fi mai breze decat altele). Eu, venind in urma babei am declansat o alta circoteca, fiind obisnuita cu aeropoartele mari, nu mi-am scos decat laptopul nu si restul aparatelor electronice, asa ca a trebuit sa-mi scoata iPadul, aparatoiul foto si sa mai treaca o data bagajul prin control, nu ca m-a suparat sa-mi umble gagica in geanta (uh, era frumos aranjata si de data asta n-am avut lenjeria intima la suprafata) dar am tinut coada pe loc… eh, ei au vrut neaparat sa faca cum scrie la carte. Noi eram oricum prea devreme, asa ca dupa ce mi-am recuperat posesiunile, am dat o tura prin duty-free facand lista pentru data viitoare cand trecem prin aeroport (adica lunea viitoare) in drum spre casa ca sa nu le caram dupa noi.
Avionul e destul de micut, dar nu foarte aglomerat cu 2 bebei dintre care unul a chirait pana cand ne-am ridicat in aer apoi a tacut malc tot drumul, in timp ce eu mi-am selectat pozele din Copenhaga pentru urmatoarele posturi, probabil abia dupa ce ne vom intoarce acasa.
13 ore cu masina, dar doar 2 ore cu avionul
Aeroportul din Trondheim (caci acolo am aterizat) parea clonat dupa cel din Bergen, dar la iesire a trebuit sa ocolim dintr-un terminal in altul ca sa constientizam ca sunt 2 iar in Bergen numa unul Drumul cu taxiul a fost unul dintre cele mai frumoase drumuri dinspre aeroport inspre un oras, intr-o parte munti, in alta apa, in culori de toamna si cu insulite muntoase… o superbatie… si n-am avut prezenta de spirit sa fac poze, dar o sa arat niste poze din Trondheim similare. Cazarea a mers struna, desi am fost cu mai mult de o ora mai devreme, camera era gata si … surpriza, o camera atat de mare, cu 2 coridoare, o baie si mic-dejun inclus.
Thon Hotels Trondheim
Eu mi-am facut un obicei sa nu iau mic-dejun-ul la hotel pentru ca mi se pare excesiv de scump pentru o cafea si o chifla pe care le mananc eu dimineata, desi ei pun mese regesti, eu nu mananc mai mult de atat. Iar drept fronda pentru pretul exagerat de piperat (de exemplu, in Paris este 25€ per persoana, pe cand noi dam pe mic-dejunul nostru la cafenea din fata hotelului in jur de 10-15€ pentru 2 persoane). Dar fiind deja inclus in pretul camerei, zic merci pentru ca ma scuteste cel putin de goana de dimineata dupa o cafenea.
Cum am zis la inceput, a fost o zi excelenta in care totul a mers din plin, derulandu-se fara greseala, intarziere, nervi sau orice alta problema care s-ar fi putut ivi. Minunat! Iar orasul este incredibil de frumos, senin si destul de cald, in jur de 10°C astfel incat am putut merge in pulover pe afara fara sa simt frig. In 6 ore am reusit sa vedem mare parte din obiectivele propuse, sa luam o cafea cu lapte la una dintre numeroasele cafenele (deci n-am fi avut oricum probleme sa le gasim nici dimineata) si o cina lejera servita foarte devreme. Toata ziua de azi am avut impresia ca soarele sta la crepuscul, nu s-a vazut deloc decat la limita orizontului, parca fiindu-i rusine sa se arate, iar la apus s-a furisat rapid pe la ora 5 fiind deja intuneric. Dar, cu ocazia asta am vazut luminitele de iarna (pentru ca mai sunt vreo 8 saptamani pana la Craciun si refuz sa le numesc luminite de craciun asa devreme) care luminau si infrumuseteau centrul orasului. Maine avem in plan sa terminam lista cu locuri de vazut si sa ne ratacim pe strazi, poate dam si peste ceva interesant inainte sa mutam carabalacul in alt oras (asa cum Vlad a deconspirat deja).
Probabil voi descrie punctele turistice intr-un alt post, dar la o prima vedere aceastea sunt unele dintre cele mai frumoase locuri in Trondheim:
Nidaros Cathedral
Raul Nidelva curge printre case
Fortareata Kristiansten
vedere asupra orasului (in jumatatea cu universitatea)
luminitele de iarna (by Vlad)
PS: Multumesc, Vlad pentru poza cu luminitele!
Malmö
Una dintre actractiile relativ noi din Copenhaga este podul Øresund, cel mai lung pod european (8km) care face legatura dintre Copenhaga si Malmö. Stiti ce urmeaza, nu? Pai, am vrut sa vedem podul si daca tot suntem p-acolo sa vedem si ceva din Suedia, asa ca astazi am vizitat Øresund si Malmö.
Al treilea oras al vacantei noastre: Malmö
Dar, asa cum era de asteptat, podul a fost invaluit in ceata si tot ce am putut vedea au fost stalpii podului … si atat! Paream sa fim intr-un tunel alb. Iar Malmö a fost la fel de cetos precum Copenhaga in prima zi. De unde am ajuns la concluzia ca in nord trebuie sa stai cel putin 2 zile: una cu ceata, una senina. Cel putin pare sa fie cazul la sfarsit de octombrie.
Ce mi-a placut in Malmö:
- toate podurile au tablita cu numele, anul inaugurarii si blazonul orasului (frumoase si noi);
- orasul pare un parc imens, iar toamna il face sa arate minunat;
- desi nu aveam harta ne-am descurcat usor si am vazut aproape tot ce ochisem pe internet ca fiind loc turistic interesant, ceea ce nu ne-a impiedicat sa ne ratacim pe strazi la intorcere
- am gasit totusi o librarie cu ghiduri turistice in engleza din seria pe care o colectionez eu (DK) si mi-am luat unul cu Suedia, care avea cateva pagini despre Malmö inclusiv harta, care ne-a ajutat sa iesim la mal … adica la pietonal, unde voiam sa ajungem. In Copenhaga nu mi-am gasit ghidul DK 
dar mai caut.
- SEK-urile (adica coroanele suedeze) sunt mai “slabe” comparativ cu DKK-urile (coroanele daneze) in fata CHF-urilor (adica francii elvetieni). In traducere, am cheltuit mai putini franci pe zi in Suedia decat in Danemarca.
Øresund Bridge
Gara in Malmö
primaria Malmö
Biserica Sf. Petru, cea mai veche cladire din Malmö datand din secolul 14 (Sankt Petri kyrka, Malmö)
din pietonal prin galerii
decoratii
Malmøhus (castelul din Malmö, important fortareata a danezilor, dap - Malmo a fost oras danez)
Malmøhus
sculptura infatisand un gryphon (mi-e dor de motanul meu portocaliu, doar ca el e un gryphon mai blanos si gras)!!!!
la munca: unii cu sapa, altii cu muzica
un … joker (cred) cu o maimuta, era in fata primariei si nu am putut sa-l ratez
era sa uit de iepuras
atarnand de-un stalp
in fata muzeului stiintei (Teknikens och Sjöfartens hus)
piata de fructe si legume
un parc pe marginea unui canal (mai tarziu am descoperit ca era un cimitir, numit frumos gradina bisericii)
ceata si toamna
tot in parc, unde se facea fitness si alergari de zor
pod 1
pod 2
pod 3
pod 4
Asta a fost Malmö, iar maine plecam spre Tondheim in Norvegia
botine noi
Ne plimbam noi pe strazi, printre case frumoase, muzee, biserici din caramida rosie, printre oameni, copii, catei si biciclete si nu am putut sa remarc multimea de magazine pentru incataminte. De fapt, le-am remarcat cand m-am trezit cu o cizma in mana si cu Vlad venind razand inapoi, zicandu-mi ca nu are deloc reflexul sa incetineasca pasul si vorba cand este cu mine si trece pe langa magazine. Rusinata, am lasat cizmulitele la loc si ne-am vazut de plimbare. Doar ca mi-au ramas in gand si-n suflet cizmulitele albastrui, cu siretel, fermoar si blanita pe interior. A doua zi, trecand intamplator pe la un alt magazin din lantul respectiv, m-am facut ca nu le vad… A treia zi, Vlad n-a mai rezistat privirilor lungi si lipsei de atentie asupra persoanei lui cand treceam prin dreptul cate unui magazin de incaltaminte (si vai multe mai sunt in orasul asta!) si m-a tras inauntru la cizmulitele mele albastre! Am fost impresionata ca a retinut exact culoarea si modelul care ma atrasese, doar ca la o privire atenta, am realizat ca desi erau cusute, pareau sa se desfaca acolo unde cusatura imbina doua bucati de piele. Am inceput sa ne uitam si la alte modele si mi-am gasit cizmulitele! Dupa o proba rapida, am decis le luam!
doua stiluri diferite
mi-au placut foarte mult
Nu sunt foarte incantata de poze, au fost facute in lumina galbejita si moarta din hotel, dar acestea sunt mandretile mele noi:
cizmulite cu siretel
cu un pic de toculet, asa cum sta bine oricarei femei
Si ca sa termin pe o nota mai putin serioasa, stiati ca cel mai inalt om din lume (cu dovezi) a avut 2.72m? A murit la 22 de ani, in urma unui accident, iar la momentul mortii se pare ca inca mai crestea…
cel mai inalt om (2.72m) este Robert Wadlow, statuie in marime REALA la Guinness World Records Museum
Icebar in Copenhaga
Unul dintre locurile care trebuie neaparat vazute in Copenhaga este barul de gheata, adica o camera in care temperaturile pot ajunge pana la -12°C, in care totul: zidurile, mesele, scaunele, lustra, barul si cele cateva decoratii sunt facute din blocuri de gheata. Biletul de intrare este destul de scump (150 dkk) si ti se permite o vizita de 40 de minute, noi am ajuns mai devreme si am putut intra fara probleme. La intrare, am fost echipati cu o pelerina albastra, cu gluga care sa ne protejeze de frig, de care erau prinse manusile. In pretul biletului intra si un cocktail, pe care ti-l alegi inauntru dintr-o lista de vreo 10 bauturi si pe care il primesti in pahare facute din gheata. Cam dupa 30 minute insa frigul iti intra in oase si iti cam vine sa pleci, ceea ce intr-un fel a fost foarte bine pentru noi, pentru ca atunci cand am intrat, mai era un singur cuplu, dar cand am plecat erau deja vreo 5 cupluri inauntru si vreo 10 persoane afara asteptau sa fie echipati… barul fiind totusi cam mic si muzica cam tare. Dar ne-am simtit grozav, bauturile au fost bune, eu mi-am petrecut destul de multa vreme “sapand” in paharul meu de gheata, iar Vlad facand poze din cat mai multe unghiuri, pentru ca desi aveam aparatul la mine, mie nu mi-a venit sa-mi scot aparatul si sa fac poze 
Un mic sfat: lasati paharul sa stea mai degraba pe masa atunci cand nu beti, pentru ca oricum degetele va vor amorti, chiar si prin manusa, iar al doilea motiv, gheata se topeste totusi in contact cu caldura “sufletului” vostru si va va fi din ce in ce mai greu sa “pescuiti” paharul
Care dintre voi ati fost intr-un bar de gheata? Cica ar fi si in Romania un hotel in gheata, pe undeva prin Fagaras… voi stiati de el? Liana, Alina, Georgi, Diana, Zazuza, Alison, Georgiana, Alice, verdedeparis, Anca, Carmen si oricine mai vrea sa-si dea cu parerea…
Sunshine rush & ceva diamond (Vlad nu-si mai aduce aminte ce a ales)
unul albastru (al meu) si unul portocaliu (al lui)
cocktails in pahare de gheata
bar, ziduri si sculpturi de gheata
"creatorii"
ICEBAR COPENHAGEN
absolut vodka
arta in gheata
mesele si bancheta de gheata
ziduri si mese din gheata transparenta
barman inconjurat de gheata
barul
o alta zona din bar
bunatati … la gheata
lustra (aflata dupa un zid protector de gheata)
hainutele protectoare (manusi&pelerina imblanita)
am gustat din ambele cocktailuri (bineinteles)
Copenhaga in ceata
Ca-n orice oras-port dimineata (si ma refer la dimineata pana la miezul zilei) am dat peste o ceata atat de densa incat aproape o taiai cu cutitul in orice caz daca mergeai cu un cutit la inaintare aveai sanse mari sa tai pe cineva (nevazut) in fata ta… cu toate acestea ne-am incapatanat sa mergem si sa vizitam un pic din minunatiile acestui oras nordic. A fost cu atat mai interesant si mai frumos cu cat minunatii de biserici gotice si monumente regesti apareau ca prin minune in fata noastra, invaluite intr-o ceata laptoasa si misterioasa.
dupa Helsingor, urmeaza al doilea popas al vacantei noastre Copenhaga
in fata primariei la ora 10 dimineata
Biserica Sf. Nicolae itindu-si turnurile in ceata
Orasul, ca orice capitala, este un furnicar plin de oameni grabiti, in drum spre sau venind dinspre slujbe, comercianti, extrem de multi biciclisti, alergatori si … visatori ca noi trecand ca umbrele si impozand diverite monumente, in diferite unghiuri, care mai de care necesitand execitii de contorsionare … cel putin interesante.
spre ora 3 dupa-amiaza, ceata s-a ridicat dezvaluind un oras linistit si frumos imbracat in culori de toamna
Am avut parte si de dramatism (terminat cu bine) pentru ca am ajuns aseara, pe la 6, cand era deja intuneric, am reusit sa gasim hotelul dupa ce am dat o tura in jurul garii, ne-am aruncat rapid bagajele in camera si am plecat la nimereala pe strazi, reusind sa ajungem (luand-o pe strazi, cam orbeste) in zona pietonala centrala – pe artera comerciala a orasului. Am ochit si un restaurant pe gustul nostru… Eh, cu burtile puse la cale si obositi franti dupa o zi de alergatura, trambalat bagaje prin tren, lifturi si camere, ne-am intors la hotel unde … surpriza, desi ar fi trebuit sa avem acces la internet prin wifi (ca asa a venit camera mare, frumoasa si cu wifi)… n-aveam! adica ar fi treuit sa avem, vedeam antena dar … nu mergea… el spumega… eu m-am varat in baie, tot ce visam era un dus si nani, el val-vartej la receptie, acolo mergea netul… vorbeste la receptie si i se promite alta camera, dar de dimineata ca pe loc, in noapte, nu aveau… De dimineata, pe la 9, tot n-aveau, dar sa venim pe la 11-12 ca se elibereaza si ne putem muta. Vreau sa zic ca azi la ora 16 dupa ce ne-am baut cafeaua si am facut ceva cumparaturi, ne-au asteptat la receptie cu cheile de la noua camera (cu wifi activ, pe verificate) foarte amabili si dispusi sa ne mute din nou daca nu ne convenea. Asa ca acum avem net, care uneori merge mai bine ca alte ori (cam rasneste la poze), dar incantati ca ne putem cauta punctele de interes pe net, fara sa vanam cafenele cu wifi prin oras. Iar maine avem din nou o lista lunguta de strazi si monumente de bifat. Abia astept ziua de maine, imi place enorm de mult orasul!
mica sirena, mica, trista si zgribulita, la datorie pozand pentru turisti
Palatul Amalienborg si Opera in plan indepartat, pe o alta insulita
PS: daca aveti poze de toamna asa frumoase (poate ceva mai clare decat ale mele) Georgiana vi le gazduieste si puteti chiar si castiga un premiu
You Are Welcome To Elsinore
[…] Between us and words, without a sound,
the hands and walls of Elsinore […]
(by Mario Cesariny)
Duminica in Helsingor s-a dovedit a fi o zi friguroasa dar senina si cu foarte putini oameni prin oras. Am putut fotografia in voie si sa ne plimbam pe strazile linistite, invaluite in toamna, cu frunze multicolore plimbate de vant incolo si incoace. Mai des decat umanii, ne-am intalnit cu o gramada de pisici! Blanosi, nevoie mare, caci afara sunt intre 4-10°C, cu blanita scurta si deasa, dar extrem de iubiciosi, m-am iubit din greu cu o mata mare, cam grasa, alb-portocalie, atat de alintoasa si frumoasa! Un oras al pisicilor, in care DA, ma vad locuind aici
pe strazi printre case colorate
intr-o piata in centrul oraselului, pustie la ora pranzului
Hillerod este un alt oras cu un castel celebru gazduind Muzeul National de Istorie: Frederiksborg Castle
gara in apropierea portului
zidurile garii
Skt.. Mariae Klosterkirke
imi plac atat de mult cladirile din caramida rosie
alintici!
Castelul lui Hamlet
Cel mai faimos castel danez isi datoreaza faima lui Hamlet, printul danez al lui Shakespeare si este un castel impresionant localizat in Helsingor, adica da, exact in orasul in care ma aflu eu acum.
Prima oprire: Helsingor, Danemarca
Helsingor, sau pe numele lui englez Elsinore, este un oras micut pe nord-estul insulei Zealand, cea mai mare insula daneza, pe care se afla si o parte din Copenhaga. Profitand de faptul ca am avut toata dimineata libera, am fost sa vizitam castelul lui Hamlet, asa numitul Kronborg, care m-a impresionat prin dimensiunile lui. Si prin faptul ca ne-am simtit ca iepurasii Duracel, intrand tot timpul pe aceeasi usa si iesind de fiecare data pe alta, de vreo patru ori Am vizitat apartamentele regale (o parte din primul etaj), capela (singura cu intrare separata), turnul telegraf (cu o terasa din care puteai privi atat spre Danemarca cat si spre Suedia), cazematele (adica subsolul castelului) si muzeul maritim danez in partea a doua a primului etaj. Am avut parte de o lectie de istorie plina de istorisiri amuzante, dar si moralizatoare prezentate intr-un stil specific nordic, in care “scrisorile de protest la primarie” erau tesute in versuri pe covoare si cu desene ilustrative
To be, or not to be, that is the question: Whether 'tis nobler in the mind to suffer The slings and arrows of outrageous fortune, Or to take arms against a sea of troubles,
Kronborg
statui in zidurile castelului, privind inspre Marea Baltica, spre suedezi
pe langa statui, o serie de guri de tun tinteau tot spre malul suedez
prin apartamentele regale
capela castelului
zidurile castelului in curtea interioara
vedere de pe terasa turnului inspre Suedia
vedere de pe terasa turnului inspre Danemarca
Helsingor de pe terasa turnului
tavanul unei dintre camerele castelului (majoritatea erau cu lambriuri)
Holger Danske - erou legendar danez care asteapta in subsolul castelului sa se trezeasca atunci cand Danemarca va fi amenintata de vrajmas
Muzeul Maritim plin de ancore si instrumente de navigare
un colt de rai batut de vanturi si de valuri din care nu as mai fi plecat chiar daca as fi inghetat de frig
Saviez-vous que la forme du chocolat influence le gout?
Sau in traducere libera stiati ca forma influenteaza gustul ciocolatei?
Asta scrie pe “prada mea” de la vizita la fabrica de ciocolata Cailler, din grupul Nestle. In Elvetia sunt foarte mult fabricute de ciocolata si incepe sa ma tenteze sa le colectionez ca pe orase si se pare ca si pe altii
1. Lindt – Kilchberg – nu se mai viziteaza dar au un muzeu al ciocolatei
2. Cailler - Broc/Gruyeres – vizitabila
3. Favarger – Versoix – vizitabila doar o singura zi pe an in timpul Festivaului de Ciocolata din Versoix
4. Villars – Fribourg – nu se viziteaza
5. Frey - Buchs/Aargau – numai cu grupul si cu programare
6. Camille Bloch – Courtelary – doar grupuri si doar dimineata
7. Alprose – Ticino – nu se viziteaza sambata si duminica
8. Toblerone – Brünnen/Bern – singura fabrica de toblerone
9. Teuscher – Geneva sau Zurich
Mda, la fabrica de ciocolata era cam asa ca la reclama pentru Milka (care NU se fabrica in Elvetia), dar nu erau marmite cele care lapaiau ciocolata, ci noi ne-am bagat nasul prin galetile de materie prima, am asistat la o istorie a ciocolatei incepand cu maiasii care au inceput cultura plantelor de cacao, apoi spaniolii care au importat si cizelat bautura minune, totul pus in scena cu lumini si sunete, trecand dintr-o perioada in alta atunci cand treceam dintr-o camera in alta (totul fiind automatizat) si la final ne-au intampinat tavi intregi cu diverse tipuri de ciocolata, pe care unii dintre colegii mei, mai “stiutori” si le-au depozitat in cutiile goale pe care le-au cumparat de la intrarea in magazin… eh, eu am mancat din mostre, facand jumi-juma, pana mi s-a facut greata, asfel incat nici macar goodie-uri de la magazinul fabricii nu mi-au mai trebuit!
spre intrarea in raiul ciocolatei
schema detaliata a raiului
fabrica & muzeul
muuuuuuuuuulte ciocolate!
desfatare si amor
imersati in istoria ciocolatei
revolutia franceza … si impactul asupra ciocolatei
ingrediente
si la linia de productie
masinica de pupacit ciucalate
si ambalate, ca astea! ciocolata proaspata
tubulatura de fabricatie
"degustare"
raiul ciocolatei si vaca cailler
DAR totusi mi-am luat ciocolata in editie limitata cu vinuri elvetiene si o alta, placheta, cu coacaze, plus o punguta cu praf de ciocolata pentru gatit, din care mi-am facut o ciocolata calda à la Zazuza
folosind praf de ciocolata Cailler
mi-am facut ciocolata calda
dintr-o cana de lapte, in care am dizolvat o lingura de zahar si o felie foarte subtire de unt, apoi in ploaie o lingura de faina si la final o lingurita de praf de ciocolata
PS: in acest mic articolas am folosit cuvantul ciocolata de 23 de ori, se simte dragostea?
Targurile de Craciun
Discutam cu Alina zilele trecute despre aparitia pe piata a produselor specifice craciunului, pornind de la veselia lui Vlad, care si-a gasit niste biscuiti scotieni in editie festiva pentru craciun. Pff, in continuare mi se mult prea devreme pentru mosuleti, ciocolatele, saniute, fundite si turta dulce. E toamna! Toamna-i asa de frumoasa, haideti intai sa ne bucuram de ea. Dar cum cutia Pandorei a fost deja deschisa si de fiecare data cand trec printr-un sau pe langa vreun magazin ma “izbeste” hartia rosu cu verde, craciunitele si funditele festive am inceput sa visez cu ochii deschisi la targurile de Craciun.
biscuitii preferati ai lui Vlad
De prima data cand am dat cu “nasul” in cabanutele minuscule cu obloane care se transforma peste zi in tejghele pline cu maruntisuri colorate, haioase si frumoase sau cu vin fiert cu scortisoara le-am indragit pentru intotdeauna. Pana si acum cand ma gandesc la ele, ma umple o stare de bine si bucurie. Noi nu prea mergem de obicei iarna in vacante, pentru ca (mai nou) sunt extrem de friguroasa iar despre Viena (in ianuarie) si Praga (noiembrie) imi aduc aminte cat de frig mi-a fost (printre alte amintiri frumoase) si ce mult mi-ar placea sa le vizitez cand e mai cald… Dar in cele cateva orase in care am nimerit prin preajma lui decembrie asa de mult mi-au placut casutele de lemn pline de veselie.
Targ de Craciun in Paris (oh! Paris)
Targ de Craciun in Geneva
Decembrie in Berlin - nu gasesc pozele cu targul de craciun (
Iar una dintre marile mele dorinte este sa vizitez din nou Praga, dar de data asta in seara zile de 5 decembrie, in ajunul zilei de Sf. Nicolae, unde pe strazi se preumbla Mosul cu un inger si un diavol intreband copiii daca au fost cuminti. Ingerul imparte dulciuri la copii cuminti iar diavolul inhata copii rai in sac si ii trimite in iad (hihihi)!
Praga - unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vazut eu
Ma intreb daca mai exista oras fara targuri de Craciun? Pentru ca in ultimii ani pana si in Roamnia am vazut rasarind chiosculetele festive cu produsele festive tipice.
Da, imi e dor de Christmas markets asa ca mi-am facut vin fiert cu scortisoara Merge si toamna, nu?
vin fiert cu scortisoara
PS: Margo, imi pare rau dar targul de Craciun nu este pe langa Eiffel asa ca n-am pus schela de data asta. Zazuza, cum e in Viena ca eu am ajuns la sfarsitul lui ianuarie pe acolo si nu mai era picior de sarbatoare. Mi-ar placea sa vad si Brugge de craciun, pare un oras atat de frumos, Georgi!
Jurnal de duminica: pe Saleve
Salève este unul dintre muntii care inconjoara Geneva si care desi este foarte aproape de oras, se afla totusi in Franta, ca de altfel majoritatea “muntilor genevezi”. Aveam in plan sa-l “vizitam” de ceva vreme, dar m-am lovit de caposenia lui Vlad, caruia nu-i place muntele ca e golas si pare complet lipsit de vegetatie. Principalul lui motiv de refuz fiind “este prea urat” ca sa se apropie macar de el. Noi il vedem din avion de fiecare data cand aterizam pe aeroport in Geneva, iar mie nu mi s-a parut niciodata atat de urat cum il vede el, dar asta e a trebuit sa accept avand in vedere ca nici macar amenintarile mele ca “ma duc singura” nu l-au scos din incapatanare. Cum insa n-aveam niciun chef sa-l vizitez singura (stia el ceva), am profitat de vizita lui frati-miu cu iubita si i-am cam luat pe sus sa mergem pe munte! Bineinteles ca Vladutul meu s-a oferit sa vina cu noi ca sa isi testeze si el drona in aer liber (victorie!). Pana la final, mi-a parut tare bine ca a venit cu noi, pentru ca noua (lui Vlad si mie) ne-a placut asa de mult inca facem planuri despre cum, cand si pe unde sa urcam data viitoare cand mergem pe Saleve Frati-miu si iubitica s-au intors cam … traumatizati, eh! Se mai intampla!
Saleve vazut dinspre Veyrier, Geneva
Saleve este un munte vechi, calcaros, pre-alpic, infratit cu muntii Jura, care se vad pe partea opusa a Genevei, dar destul de inalt pentru cat este de vechi, probabil pentru ca l-au impins Alpii, care s-au format pe langa el. Numele lui vine din Salebra care inseamna loc greu accesibil ceea ce pe vremuri era real, incat s-au vazut nevoiti sa construiasca aici primul tren cremalier electric din lume (care a functionat din 1893 pana in 1935).
In zilele noastre, din Geneva se ajunge usor pana in Veyrier, un satuc la granita cu Franta (cam 30 de minute cu masina/autobuzele 8, 34, 41) si apoi se ia telefericul, aflat la 400m de granita, semnalizata de o ghereta ruginita, parasita si foarte inchisa, cel putin duminica cand am trecut noi p-acolo. Telefericul te lasa intr-o zona foarte frumoasa, impadurita si racoroasa, plina cu terase si masute, de unde ne-am luat niste panini si hot-dogs, pentru ca plecaseram inainte de pranz, ca sa avem timp sa coboram muntele pe jos. N-am uitat ca fiind in Franta, ne trebuie EURO, ceea ce unii dintre “excusionisti” analizau pe cartonul de preturi ca ups, nu-s franci elvetieni, nuuuu! De langa teleferic ai o vedere superba asupra Genevei, care pare extinsa si mare si mai ales vezi Muntii Jura, Jet d’eau si lacul Leman plin de barcute, incat parea o mare de tepuse, mai ales ca deasupra Genevei era ceata, care mai tarziu, spre dupa-amiaza a inceput sa se risipeasca.
Vedere de pe Saleve asupra Muntilor Jura (in fundal), lacul Leman, Jet d'Eau si orasul Geneva acoperit de ceata tomnatica
culori de toamna care contrastaza cu ceata albastruie de deasupra orasului
Jet d'Eau in prim-plan si lacul plin de barcute albicioase
Dupa ce am mancat, iar baietii si-au baut berile aduse in “echipamentul” special pentru beristi, ne-am hotarat sa urcam in sus pe munte, pe nenumaratele potecute care treceau ba prin cranguri umbroase, ba traversau soseaua bine asfaltata care ajungea pana pe varful muntelui (bineinteles, in vest nenicule, poti urca cu masina pe munte, cum altfel?!). Spre uimirea noastra, pe cararuile destul de abrupte si pline de radacinute treceau si-n sus si-n jos parinti cu bebelusi de cativa anisori care meargeau voinici si mandrii-nevoie mare (nu in bratele parintilor, subliniez: pe piciorusele lor). Vai ce mi-a placut! Din nefericire, noi a trebuit sa abandonam urcarea pentru ca iubitica lui frati-miu era sa cada lesinata de oboseala dupa vreo 10 minute de drum serpuit in panta si a trebuit sa ne intoarcem pentru ca sigur nu ajugeam sa facem cei peste 300 de metrii in inaltime (telefericul te lasa la 1049m iar varful Salevului este la 1379m). Un pic uimiti de faptul ca pe langa noi copilasii de 3-4 anisori nu pareau sa sufere ca urca, iar gagicuta de 23 de ani, slaba si parand foarte fit era transpirata si in pragul lesinului, am facut cale intoarsa spre teleferic si am “populat” o poienita mai retrasa ca sa ne dam si cu drona, principalul motiv pentru care Vlad fusese convins sa mearga cu noi. Testul a fost mai mult decat un succes, cu nenumarati “spectatori” care abandonau urcusul pentru cateva minute pentru a admira minunatia zburatoare care dadea ture la poienita, cu o viteza si dexteritate uimitoare.
vedetele zilei: Beeracuda si Drona
si-a luat zborul voiniceste
mi-a aratat si burtica si-am pozat-o de dedesubt
Intre timp, gagicuta si cu frati-miu s-au carat sa zaca la soare intr-o poienita mai aglomerata, ceea ce noua ne-a dat posibilitatea sa ne plimbam prin zona, incercand sa gasim o harta a traseelor ca sa coboram pe jos, eu aducandu-mi aminte, in mod total gresit, ca ia vreo 30 de minute. Normal ca n-am gasit harta, deh, eram in Franta, unde oamenii sunt aventurosi si n-au nevoie de trasee, intre timp ne-am adus aminte ca aveam telefoanele cu noi si ne putem folosi de googlemaps. Am reusit sa ne localizam, intr-un final, dupa ce m-am “certat” cu gps-ul telefonului care imi tot zicea ca sunt pe Mont-Blanc in Chamonix, iar eu ii ziceam ca ba, ntzzz, cauta bre mai aproape de Veyrier, ca sigur nu suntem asa departe in Franta. Pana la urma m-a gasit in locul potrivit si mi-a dat si traseul de intoarcere, si surpriza ne anunta ca drumul dureaza cam 2 ore si 30 de minute, dar cu masina e doar 30 de minute. Stiam eu ceva, dar nu nimerisem modul de deplasare. Tot plimbandu-ne prin zona si cautand tabele cu indicatii, am dat peste locul de unde isi luau zborul cativa parapantisti. Asa ca am admirat, fotografiat, filmat si exclamat fascinati de minunatiile colorate care coborau deasupra orasului. Normal ca s-a emis ipoteza ca asta ar fi varianta “usoara” de coborat de pe munte, dar parca nu mi-a venit sa incerc. Nu eram inca pregatita mintal sa fiu “calarita” de un instructor atarnand de niste sfori, dar … cunoscandu-l pe Vlad, sigur vom ajunge sa ne dam macar o data
aranjate frumos pe "linia" de start
invatacel "incalecat" de instructor pregatindu-se de "zbor"
alergare, impins si … decolare
in cadere libera deasupra Genevei
era cerul plin de "umbrelute" colorate
De coborat am coborat tot cu telefericul, pentru ca nu se punea problema sa caram “printesa” dupa noi pe o harta cu acuratetea lui googlemap si nici sa-i trimitem pe ei singuri acasa, pentru ca parca n-aveam chef sa-i cautam prin Franta, mai ales ca Vlad are de sustinut un seminar in fata intregului departament si voia sa mai lucreze la prezentare. Noua ne-a placut grozav si sigur vom mai ajunge pe acolo, mai ales ca pe langa noi treceau nenumarati pusti care de care mai echipati pentru mountain bike, cu niste echipamente de-ti statea mintea-n loc.
La intoarcere, am comandat o pizza si ne-am uitat la Rapunzel, un filmulet de Disney in care printesa s-a dovedit a avea mai multa väna in ea decat printesa noastra de Teleorman.
P.S. Mi-a adus Vlad aminte de fapul ca la coborare, cand mergeam noi spre teleferic am dat cu ochii intr-un mosulet foarte voinic, cu cadru, care se ducea sprinten spre iesire… ceea ce ne-am facut sa ne uitam unul la altul si izbucnim intr-un ras isteric, fara rusine, gandindu-ne amandoi ca mda, daca pana si bietii mosuleti cu cadrul dupa ei sunt in stare sa urce pe Saleve, atunci ce naiba ne facem cu generatia asta tanara atat de sedentara? Eu imi fac planuri de antrenament pentru maraton, iar frati-miu isi bea berea si se uita la mine cu mila, considerand ca sunt nebuna de legat, da’ asa am fost eu mereu, un pic plecata cu pluta…
Dumnezeu ii apara pe cei prevazatori
Ma gandeam filosofic in timp ce cautam o poza astazi ca este incredibil ce poti vedea retroactiv in pozele facute de tine insati… Poza in cauza a fost facuta din cauza unui element singular si central si anume o fresca reprezentand Moartea pe o bisericuta romaneasca dintr-un sat obisnuit. Cum insa nu am putut face zoomul suficient de mare incat sa intre doar “pictura” oarecum medievala, am prins o “frantura” din incercarea de modernizare a ortodoxiei romanesti. Bisericuta mica si prapadita, dar cu ceva vechime, a avut parte de un pictor cu initiative laudabile si momentan avand un preot foarte gospodar si … pus pe fapte mari. Asa ca stau sa ma intreb: oare prezenta extinctorului din fereasta, langa racordajele electice ale bisericutei sa fie la sugestia Coanei Europa, care a impus masuri de prevenire obligatorii ca in lacasuri de cult sau sa fie “miloasa” patriarhie ca sa nu mai dea enoriasii foc la biserica cu lumanarile? Ar putea fi si preotul local, om gospodar si cu frica de … foc, care nu ar vrea sa ramana fara … slujba!
Instalatie electrica rudimentara, extinctor si … Moartea pe o bisericuta
Bisericuta "modernizata"
Comentarii recente