Sacul cu daruri
Ne apropiem cu pasi mari de ultima zi a anului 2011, facem liste, pregatim meniuri, surprize, rearanjam decoratiile sutite sau sutuite de pisoi si ne analizam ce am facut si ce vrem sa facem in continuare. Printre atatea planuri, ultimele datorii la slujba si dat un ochi in stanga sau in dreapta prin blogosfera, mai gasesc un pic de timp sa admir din nou si sa-mi planuiesc urmatoarele miscari cu ceea ce am primit de la Mosu’ Mare. Nu pot sa fac un top pentru ca inca nu ma pot hotari care-mi place mai mult, dar, intr-o ordine oarecare, Mosu’ m-a cadorisit cu unul dintre cele mai frumoase coliere Swarovski cu un micut ou faberge atasat (imi place! imi place! imi place! – e clar, da?).
sa se potriveasca la bratara :*
Am primit si un vas Tajine, un vas traditional ce permite o gatite lenta la temperaturi joase. Abia astept sa-l testez. Problema mea este ca n-am stiut ca-l primesc si aveam deja cam toate mesele organizate si inca nu l-am testat. Dar, am in congelator special pentru vasul asta pastrate niste copanele de pui pe care am de gand sa le gatesc saptamana viitoare. In plus, am primit si 3 vase mici mini-ramequin (n-am idee cum sa le zic in romana, decat vase mici :O) pentru diverse aranjamente sau mici pofte gatite in portii … de gustarica.
Tajine Le Creuset
descriere si amanunte
mini-ramequin
Si cadoul cu povestioara sau (hm!) glumita. In postul trecut, am amintit deja ca in luna mai am fost in New York, vreo 4 zile, in care aproape n-am dormit pentru ca am vizitat ca nebunii tot ce era de vazut, apoi cand ne-am intors, in ciuda schimbarii de fus orar, am aterizat aproape instant in lab, la slujba (si cred ca scuzele pot continua la nesfarsit), ideea finala fiind ca mi-am aruncat la spalat bluza in buzunarul caruia se afla micul meu iPod (noul racnet, albastru, culoarea mea preferata, cumparat de Vlad si imprimat cu dedicatie). Nu m-am multumit sa-l spal 
a ajuns si-n uscator… fiind recuperat la calcat. Nu, calcat n-a fost! Dupa toate aceste grele incercari, micul meu erou inca are hardul ok, calculatorul il recunoaste, dar ecranul este … mort. Ecranul cu cristale lichide … spalate si uscate, ceea ce il face de neutilizat. Drept pedeapsa, am folosit vechiul meu … iPod nano, mic si agatabil (tot albastru 
) pentru sesiunile de zgaltait fundul ca sa scada. Bietul meu iPod vechi nu are prea multa minte si nu reuseste sa tina minte mai mult de o ora si jumatate de muzica, aceeasi muzica pe care aproape pot s-o cant in ordinea in care o tine el minte (daca as avea voce sau macar ureche muzicala). Eh, toata povestea asta duce undeva … Mosu’ mi-a daruit un nou iPod (de care promit sa am grija ca de ochii mei proprii), galben-portocaliu de data asta, ca sa-mi sara in ochi si sa nu-l mai dau la spalat si pe care scrie: “spala-ma, dar nu ma usca”. De spalat nu l-as fi spalat eu nici pe primul, mai ales ca mi-l iubeam atat de mult (si inca tin la bietul de el, albastrelul meu frumos).
doua generatii si o … muiere cascata
noua mea mandrie aurie
edit: si cadoul mai special - mosu' meu e June prim :*
Edit: Liana, … e potrivit! Au mers tacticile de cumparare 
))
Si pentru vizitatorii mei, ofer bucuria (vizuala) a unor bomboane Lindt, preferatele mele:
o steluta cu bomboane
Rasfat Laduree
Nu-mi vine sa cred ca n-am scris deloc despre desertul meu preferat (pana acum). Acel desert cu care doar rareori indraznesc sa ma rasfat si care reprezinta cadoul perfect indiferent de ocazie: logodna, casatorie, zi de nastere, sarbatoare sau pur si simplu cadou din dragoste. V-ati prins despre ce vorbesc, nu?
Les macarons
Da, despre macarons (daca nu stiti ce sunt acestea cititi aici la Vlad), dar nu oricare, de la orice supermarket sau cofetarie, ci Les Macarons Laduree. Din fericire si sfatuita de o mare cunoscatoare intr-ale deserturilor, am descoperit in Geneva un mic magazinas, pe un colt de strada (in centrul comercial strada), dar bine ascuns intre doua magazine de fitze (pardon, de firme celebre). Nimic nu-l tradeaza, din exterior pare un magazinas pierdut in timp, fara nimic spectaculos sau nemaivazut, chiar un pic prafuit si cu perdelute demodate, dar dupa ce deschizi usa cu clopotel (si daca nu e zi de sarbatoare, cand n-ai loc sa deschizi usa si sa intrii), te intampina zeci de tipuri diferite de macarons, care de care mai frumos colorate si cu creme asortate si aromate. Desfatarea asta vine de unde altundeva decat din Franta, unde am si luat masa la un moment dat (asta primavara, cand am descoperit plina de satisfactie restaurantul in ghidul despre Paris), pe Champs-Élysées, unde culorile verde-mov se regasesc peste tot (inclusiv in mancare spre groaza lui Vlad, dar amuzamentul si desfatarea mea). Banuiesc, ca nu are rost sa subliniez ca restaurantul Laduree de pe Champs-Élysées a ramas intr-un loc special in inima mea, dar probabil voi merge doar foarte rar pentru ca pentru Vlad a fost un fel de calatorie de cosmar intr-o lume specific feminina (sau cum s-a exprimat el, in termeni foarte politicosi: un pic cam floricos).
Laduree pe Champs-Élysées
culorile specifice
in asteptarea bunataturilor
pentru inceput: somon afumat, cu crema si floare
desert: macarons & inghetata
Macarons a facut si Vlad, eu am fost doar ca Habarnam mai mult cu sfaturi si cu vorba, poate si c-un mixer in creme, dar el a facut toata treaba migaloasa, aia cu facutul, coptul si montatul cochiliilor. In final, am ajuns la concluzia ca nu-i usor! Da’ deloc! Si ca trebuie sa mai facem ca sa exersam. In schimb, imi place mai mult sa le primesc, iar ultima data (adica marti, pe la pranz asa) in cutia cu macarons au fost prinse si niste Swarovski charms, atrase in mod evident de dulceata lor renumita. Eh, si mie mi-au placut, atat amuletele cat si Les macarons.
prinse in capcana dulce
albinuta pe "floricica" mov de levantica
amuletele recuperate si prinse de-o bratara foarte draga mie: un mar si un bostan
ba chiar si o ratusca
extra: marshmallow
de la wiki citire, se pare ca marshmallow era medicament pentru durerile de gat (ah si cat am suferit zilele astea, oare de asta mi-or fi trecut? desi cred mai degraba tagreminul e de vina).
Amber
Astazi am primit cercei 
Ma tot plangeam ca nu prea am si ca mi-ar prinde bine, si ce frumoase sunt chihlimbarele…si am primit:
chihlimar verde
broscuta care nu a vrut sa-si paraseasca picatura de chihlimbar
Margelute de troli
Fiecare margeluta are istoricul ei. Te poti duce si alege orice margeluta, si lantisorul si iti poti face propriul tau design. Un concept interesant si unic, in acelasi timp. Sansele ca cineva sa aiba un lantisor sau o bratara ca a ta scad proportional cu numarul de margelute pe care iti permiti sa ti le cumperi. Eu le-am primit. Am un lantisor si o bratara. Amandoua imi plac enorm de mult. Dar, bratara este preferata mea. Pe langa faptul care culoarea mea preferata, a fost aleasa de blondul meu si mi-a ghicit nu numai stilul, dar fiecare dintre elementele ei au fost alese bucata cu bucata de el si imbinate perfect. Troll beads. Au creat propria lor istorie. Iar fiecare margeluta are o poveste de zis. Este de ajuns sa le google si ai sa intelegi ca sunt fara numar.
la soare te poti uita, dar la dansele ba
nici macar umbra nu le poate fura din frumusete
Martisor
Sper ca macar de acum incolo sa fie mai cald, mai senin si mai placut.
Eh: uite ca nu m-am dat mare! Martisoarele astea au fost facute manual de catre al meu blond, cu mare sarg si dragoste, inchis bine intr-o camera ca sa nu vad ce face si cu mare secret.
Nedumerire lamurita
Comentarii recente