Tea-party in alb
O gradina intr-un pahar. Asta este senzatia pe care o ai atunci cand privesti un bulb de ceai verde inflorind intr-un pahar plin cu apa fierbinte. In cateva minute, mingiuta se desface frunza cu frunza si formeaza un manunchi de frunze de ceai verde in centrul carora se afla un buchet de flori rosii de crin din care se desface o coronita de flori albe de iasomie. Princess Flower este numele acestui minunat buchet aromat, un ceai care te duce cu gandul la povesti cu printese delicate cu flori albe prinse in par citind cartile preferate pe bancutele de sub ciresii infloriti.
un boboc de ceai
o gradina intr-un pahar
Langa acest ceai neindulcit, asa cum il prefer eu, am preferat o joaca in doi pe masa din bucatarie. Cine isi mai aduce aminte de nesfarsitele remize de la x si 0? Sau orele intregi petrecute miscand bobii pe un tintar? Si dupa atata munca “intelectuala” ai nevoie sa reimprospatezi “rezerva” de glucide consumata de micile celule cenusii si atunci vin alte bucatele de poveste, parca rupte din rochita Albei ca Zapada, cateva bucatele de bezele. Un mic orasel din Elvetia, numit Meiringen isi atribuie paternitatea acestui desert, in persoana unui anume bucatar italian pe nume Gasparini. Insa originea este disputata, iar prima carte de bucate care contine o reteta de merengue sub acest nume apartine unui bucatar francez din 1692, dar desertul ca atare pare sa fie mult mai vechi, fiind cunoscut ca “white biskit bread”, “pets” sau “forgotten cookies”. Eu prefer reteta elvetiana care presupune mixarea albusurilor de ou pe bain-marie.
Bezele albe
2 albusuri de oua
100g de zahar praf
bain-marie
Intr-o oala cu putina apa pusa pe foc se introduce un castron de sticla foarte-foarte curat. Se pun albusurile si se amesteca cu mixerul in timp ce treptat se adauga tot zaharul praf. Se da la o parte de pe foc si se continua amestecarea pana cand se formeaza o pasta tare. Cum stii daca e gata? Daca ai curaj intorci castronul si daca nu se misca e gata. A doua varianta este mai putin riscanta, daca dai cu degetul pe marginea castronului ar trebui sa ramana o urma grunjoasa sub deget si nu castron curat. Cand e gata se pun cu lingurita pe o coala de hartie si se dau la cuptor la foc foarte-foarte mic. La cuptorul meu nu e absolut nici o problema, mama avea insa cuptorul foarte aprig si le cocea la minim cu usa deschisa. Stati cu ochii pe ele si daca incep sa se aureasca sunt deja facute. In functie de cuptor poate dura intre 5 si 20 de minute pana cand sunt gata.
Apoi se pot manca asa, ca atare, sub forma de “biscuti de zahar” sau pot fi utilizate pentru alte deserturi. Daca le turnati cu diverse forme pot fi folosite ca decoratii superbe pentru alte minunatii. Eu am preferat sa fac un alt desert, pornind de la bezele si o carte luata de Vlad pentru el, numita foarte sugestiv Delicii din lapte. Reteta asta este legata de o legenda frantuzeasca in care marchizele albe, considerate simboluri ale luxului si placerilor, erau de fapt niste fantome ale unor femei extraordinar de frumoase care bantuiau mintile bietilor tarani francezi.
Marchiza alba
cateva bezele sfaramate
inghetata de vanilie
Se incepe cu fragmentele de bezea sfaramata apoi se adauga cateva lingurite de inghetata de vanilie apasand incetisor cu lingurita astfel incat sa se “aseze” intr-un strat cat mai uniform. Se continua cu bezea sfaramata si apoi inghetata pana umpleti paharul. Eu am preferat doar cate un strat din fiecare si cu o bezea in varf dar asta doar din considerente de “greutate” in batalia mea cu cantarul.
Si la final pentru ca Vlad al meu este purist si nu bea ceai verde cu flori in el i-am preparat:
Lapte cu miere
1/2 de lingura de miere
120ml de lapte rece
Se toarna intai mierea in pahar apoi laptele deasupra, datorita diferentelor de densitate cele 2 lichide nu se amesteca, dar laptele devine mai aromat iar spre sfarsitul paharului un deliciu dulce demn de o albina-regina.
Acest articol participa cu canute si paharute la petrecerea lui Emily, un tea-party alb si curat care se desfasoara in fiecare luna pe blogul Emily’s Cupcakes and treats!
la petrecere avem de toate: si jocuri si lapte!
si inca mai avem loc la masa, cine vrea sa ni se alature? In 2 minute facem si deserturile, iar bezele au iesit cu nemiluita
trio de vara, toate la un loc dar nu impreuna!
o coronita de flori albe intr-un pahar de ceai aromat
ha! eu detin capsulele de cafea in joc si nimicesc bezelele una cate una!
Crema de ciocolata … mai altfel
Recunosc imi place ciocolata, iar de vreo cateva luni bune am descoperit ce buna este ciocolata pe paine, mai ales dimineata la cafea. Insa, zilele astea am vazut o reclama la o crema Philadelphia cu ciocolata Milka si m-am hotarat ca asta pot sa fac si eu! Rezultatul este o crema dulce dar si usor sarata, ca o ciocolata cu Fleur de Sel.
Un mic dejun gustos
Crema de ciocolata pentru micul dejun
- 200g Philadelphia (eu am folosit varianta dietetica cu 5% grasime)
- 50g de ciocolata pentru gatit
- 1 lingura cu varf de praf de ciocolata
- 1 lingura cu varf de zahar
Se amesteca toate ingredientele cu grija pana la omogenizare pe un bain-marie. Se gusta si se mai adauga zahar daca considerati ca este necesar. Crema rezultata este moale, dar suficient de ferma cat sa poata fi intinsa pe o felie de paine prajita. Este o crema fara unt, dar totusi gustoasa, o nutella mai sarata facuta in casa.
crema de ciocolata
crema este delicioasa pe felii de paine prajita decorata cu ciocolata rasa
prima este de gust, restul de pofta!
ingrediente
Tot la micul dejun merge excelent si un suc de fructe parfumat cu portocale sangerii, indulcit de banane si aromat cu un pic de lamaie.
Smoothie de portocale rosii
- 3 portocale rosii Tarocco
- 1 banana bine coapta
- sucul unei lamai
- 3 linguri de zahar rase
- 500 ml de apa rece
Se pun toate ingredientele in blender si se amesteca 1 minut la viteza maxima. Sucul se serveste imediat, dar spre surprinderea mea nici macar dupa jumatate de ora nu s-a decantat. Bun!
smoothie de portocale rosii
Acest articol participa la concursul Andreei “Mic dejun sanatos”.
Ness cu lapte
Saptamana trecuta, Magda mi-a facut o pofta teribila cu reteta ei de ness cu lapte asa ca am testat-o cum altfel decat pe Vlad al meu 
Rezultatul: excelent!
Ness cu lapte
2 lingurite de ness
2 lingurite de zahar
2 lingurite de apa
200 ml de lapte
frisca sau mousse pentru caffe latte ( o noua gaselnita la tub de care sunt foarte incantata )
Se freaca bine nessul cu zahar si apa, apoi se adauga laptele si se decoreaza cu frisca si cateva “boabe” de ness.
Multumesc, Magda pentru reteta!
noi l-am servit alaturi de croissante la micul dejun
Ce-ti pofteste inima? – clafoutis cu pere
Si pentru ca n-am citit regulile cum trebuie, iata ca trebuie sa refac aceasta postare pentru concursul Janet&Lianei, care se termina in cateva ore: “Ce-ti pofteste inima“ de pe blogul Pe masa din bucatarie, cum nu mai am zmeura sa repet iaurtelul si nici n-am facut poze in timpul prepararii am facut un preparat nou. Multumesc pentru ca mi-ai atras atentia si iata noua reteta:
Clafoutis cu pere
65g faina
1/4 lingurita de sare
2 oua mari
25g zahar
180ml lapte
1/2 lingurita de extract de vanilie
o cutie de 400g de pere in compot
15g unt
25g zahar
Se pune faina, sarea, ouale, zaharul, laptele si vanilia in blender si se amesteca pana la omogenizare. Se lasa sa stea pana se prepara fructele: se topeste untul intr-o tava, se adauga fructele si se stropesc cu restul de zahar. Se lasa pe foc pana cand zaharul se transforma intr-un sirop gros (1-2 minute). Se aseaza fructele si sosul intr-o tava de 23cm diametru (eu am folosit si o tavita mica in forma de inimioara). Se toarna mixul din blender deasupra si se pune in cuptorul preincalzit la 220°C pentru 20 de minute. Nu deschideti usa cuptorului pentru ca prajiturica s-ar putea prabusi si din frumusetea umflata pe care o vedeti prin usa cuptorului sa va capatuiti cu o omleta cu fructe
Happy Valentine!
ingrediente
inimioare la cuptor
o inimioara coapta
si-o inimioara decorata pusa deoparte pentru Liana
un platou cu inimioare din pere
Ce-ti pofteste inima? – iaurt cu zmeura
Iaurturile cu fructe din comert mi se par artificiale sau prea dulci si prefer sa cumpar iaurt simplu, neindulcit, dar nu varianta acra. Am incercat insa sa fac eu un iaurt cu fructe in casa, dupa reteta mea proprie si pot sa zic ca a iesit exceptional!
Iaurt cu zmeura
250g iaurt clasic cu 3,5% grasime
50g crema de branza philadelphia degresata 5%
200g de zmeura
1 lingura de miere
Se pun toate ingredientele in blender si se amesteca pana la omogenizare. Iaurtul rezultat este cremos si destul de gros cat sa poata fi decorat cu fructe proaspete sau cu un sirop.
Aceasta reteta participa la concursul “Ce-ti pofteste inima“ de pe blogul Pe masa din bucatarie, concursul Lianei si a lui Janet cu preparate inimoase cu ocazia impliniri a trei ani de blogging. Cu aceasta ocazie, ii urez Lianei mele dragi la cat mai multi ani de arta culinara si cat mai multe preparate delicioase! Si sper ca isi va lua inima in dinti si ne va incanta si cu un blog de poezii, macar pentru cei care n-au apucat sa ii cumpere cartile deja publicate 
Sfarsit de noiembrie.
Afara ningea.
Noaptea, tarziu, pe masa din
bucataria alba
eram intinsa
goala
languroasa
uda
ma expuneam
flacarilor aragazului ce-mi
lamentau in albastru
umbra corpului
in faianta
care asuda
ma mangaiau
degetele tale abile
ce cu maiestrie cantau
pe sanul de do
pe stangul de re
cu frenezie-mi incercai
toate masurile
apoi gura flamanda
vocaliza
toate notele
si buzele mieros cautau
o partitura mai incarcata
mai plina
mai neagra
pana ce limba ti se
poticni intr-o cheie sol.
- Pamant! – ai strigat
si-ai continuat explorarea.
(Liana Sabau Toma, Mireasma trupului tau, 2001)
Vinul fiert … iti da aripi!
Mai sunt doua zile de slujba, poate reusesc sa plec maine mai devreme, dar probabil nu va fi cazul. O sa am doar o zi sa pregatesc totul pentru sarbatori. “Noroc” ca nu vom fi prea multi, doar ai casei cu 2-3 prieteni sau cine mai pica in vizita. Anul asta ramanem in Geneva, cu pisicii. Adica mergem si “acasa” in tara, dar abia in ianuarie, de boboteaza. Pana una alta, printre planurile de experimente si proiecte noi, resultatele si graficele celor in curs si concluziile trase la cele terminate, imi strecor si lista cu cadouri, cumparaturi si meniul de sarbatori. Cumva lista asta este cel mai lucrata, pe furis, cu creionul si teancurile de hartii “in lucru” pentru ochii sefului.
Cadourile sunt luate, au venit si “glumitele” prin posta -> maine trebuie sa ma duc la posta sa le ridic (aha, am gasit si motivatia sa plec mai devreme, posta inchide la 6).
Cumparaturile sunt facute in mare majoritate, mai trebuie un pui, ceva legume, cateva fructe si in general chestii proaspete care nu stau mult in casa. Ah, si poate gasesc inca o fata de masa festiva pentru ca cea care am luat-o sambata trecuta o sa fie probabil patata in timp record, oricat as incerca s-o protejez. Am in plan o vizita la magazine astazi pentru sunt deschise pana la 9 (imi place joia in orasul asta, e zi cu program lung, 2 ore in plus).
La meniu am cel mai mult de lucru, cam stiu ce vreau sa fac, dar trebuie sa le pun pe lista, sa nu fie nici prea multe, nici prea putin, tocmai potrivite!
Bradul l-am cumparat deja, ba chiar am si inceput sa-l amenajam, in caz ca ne lipseste ceva, ah da globuri rosii ca este cam prea trist si poate inca un pic de beteala…
Toate pregatirile astea au necesitat deja cativa litri de vin fiert si aromat. Desi am incercat cateva retete de vin fiert, am dat la un moment dat peste condimentele de la Kotányi si m-am oprit aici! Sunt foarte bune, nici prea dulci, nici prea aromate, totul potrivit, exact cum trebuie. Singura adaugire pe care o fac este dupa ce fierbe vinul cu condimentele, adaug o felie de portocala taiata in patru (groasa cam 0.5-1 cm pentru 1 l de vin) si mai las sa fiarba (fara sa clocoteasca) cam vreo 5 minute. Este exceptional de bun!
Vin fiert cu portocala
morcov pentru ajutoarele de Craciun ))
socata
Unul dintre planurile mele de sfarsit de saptamana era sa fac socata. Cand ne-am intors din Romania am primit o punguta de flori de soc ca sa ne facem socata si la noi acasa. Imi place la nebunie socata, mai ales cea facuta in casa fara prea multe arome si mai ales necarbogazoasa. Nu ma inteleg deloc bine nici cu apele acidulate si nici cu sucurile astea atat de iubite, ma mai trezesc ca beau coca-cola mai ales din asta zero de la Vlad, si regret amarnic intotdeauna. Socata am pus-o la facut de sambata, dar ca orice reteta buna, n-am pus chestii s-o “grabeasca” asa ca astept rabdatoare sa se faca, mai amestec c-o lingura si daca tot mor de pofta langa ea, hai sa arat si ce am facut florilor de soc:
Reteta de socata pare simpla si a mers fara probleme: pentru 9-10 litrii (eu am facut doar 2.5l – in idea mai bine mai des decat prea multa, deci am impartit corespunzator cantitatile date in reteta asta):
- se pune la fiert apa calda (eu am pus cam jumatate din cantitatea finala), cand a dat in primul clocot se dizolva 1kg de zahar si se pun 5-6 flori de soc uscate (pentru florile proaspete e bine ca apa sa fie doar calda si nu clocotita);
- se storc 6-7 lamai si se pun intr-o galeata/borcan/castron sau orice alt recipient aveti la indemana, puteti adauga si cojile de lamaie (eu le-am pus)
- Se toarna apa cu zahar si soc peste lamai, se adauga apa rece pana la volumul final (10l)
- se pune la loc cald, cu o tava sub recipient si se amesteca zilnic dupa ce incep chestiile sa pluteasca la suprafata, in asteptarea momentului in care incepe sa fermenteze cand se toarna in sticle, care mai apoi se pun la rece. Fermentatia se poate grabi cu un pic de drojdie adaugata in galeata (dupa ce apa se raceste), dar asta ii schimba si gustul si s-ar putea ca procesul de fermentatie sa fie un pic cam prea rapid. Eu am rabdare si loc in dulapul de langa bucatarie care este mai cald (mai ales cand se da drumul la caldura ceea ce nu prea e cazul acum). Dar imi place senzatia aia de iepurasul la farmacie care intreaba zilnic “aveti tort de morcovi?”, asa sunt si eu pe langa borcanas desi stiu ca ar trebui sa ia cam o saptamana fermentatia socatei mele.
Ca variante am fost sfatuita ca daca o vreau mai inchisa la culoare pot s-o colorez cu sirop de zahar ars, dar parca nu-mi vine. Mie imi place culoara aia galben-tulbure a socatei.
frumoase sunt florile de soc, chiar si uscate!
oparite in "apa de zahar"
prima parte aproape gata
"Conu' Leonida faţă cu reacţiunea"
bineinteles in interpretarea lui Radu Beligan
Nu reusesc deloc sa gasesc filmuletul pe youtube 
DAR am gasit un fragment AICI, la DILEMA VECHE!
PS: Ah, Zazuza sper sa poftesti si tu la socata mea cum mor eu de pofta la placinta cu telemea si inca de capra! preferata mea!
Teekanne Rosehip Tea
Este VINERI! In sfarsit se termina saptamana asta. Ma simt de parca as fi tras la plug toata saptamana, sunt adormita si ametita si abia astept sa vina sambata. Colac peste pupaza, il avem pe frati-miu in vizita, dar asta nu ar fi vreo problema daca n-ar fi venit cu iubita, iar Vlad aproape nu mai calca pe acasa… Fata este tare blanda si draguta, dar imi timoreaza rusul, care saracul are si foarte mult de lucru si nu prea poate lucra de acasa cu musafiri in jur. Eu nu pot sa zic ca ma deranjeaza pentru ca ieri seara cand am ajuns acasa, fata gatise ciorbica de dovlecei, pireu si copanele la tava. Se pare ca au obosit de prea multa plimbare prin oras asa ca fata s-a apucat sa bucatareasca. Ceea ce mie mi-a placut foarte mult, e placut sa ajungi acasa si sa fie mancarea facuta. Aseara i-am arat cum sa faca painica la masinica. E foarte desteptuta, s-a descurcat fara sa ma intrebe in bucatarie, nici prin cap nu mi-a trecut ca o sa ma astepte cu masa aproape pusa
Momentan, gandurile mele se indreapta spre vacanta si mi-am adus aminte de un ceai extrem de bun, care m-a impresionat. Am primit intr-una dintre vizitele noastre un ceai de macese, parfumat si acrisor de la Teekanne. Mi-a placut culoarea un pic rosiatica si gustul acrisor, dar care totusi nu cerea zahar. Eu prefer ceaiurile cat mai “naturale”, fara zahar, lapte, miere sau alte alea. Imi plac ceaiurile medicinale cu o felie de lamaie si daca sunt racita atunci accept si un pic de zahar sau miere, dar mi se pare pacat sa “stric” aroma ceaiului cu gustul dulce al zaharului. Imi plac foarte mult ceaiurile de fructe, imi dau impresia ca beau compot fara sa fie atat de calorice ca unul si bune la gust, daca ai noroc sa dai de un sortiment bun, fara prea multe adaosuri de arome si coloranti. Pana acum preferatul meu era cel de cirese, dar acum recunosc ca as bea cu mare bucurie un ceai de macese. Fiind curioasa despre macese, am citit pe un site ca cica ar fi pline de vitamina C, chiar mai mult decat in citrice, oare asa o fi? O sa verific 
rosu, parfumat si acrisor
Gustarica de duminica la ora 5
Dulceata asta de cirese amare este printre preferatele mele si am venit cu vreo cateva borcane cersite si primite de acasa din Romania. Eh, dulce mai este munca altora Painica insa am facut-o eu (mixul pentru programul rapid la masinica de paine 350g faina alba; 2 lingurite drojdie uscata, 1 lingurita sare, 2 lingurite zahar brun, 1 lingura de zeama de lamaie, 1 lingura de ulei de masline, 1 lingura seminte de floarea-soarelui si 220ml apa).
Unul dintre ceaiurile mele preferate si care merge foarte bine dupa-amiaza pentru ca nu este nici prea tare ca sa te tina treaza toata noaptea, dar nici prea slab, incat te trezeste din somnolenta de duminica dupa-amiaza, este English Afternoon Tea, iar cel de la Ahmad Tea London sunt o marca extrem de buna. In plus, vin de obicei in cutiute foarte dragute, de metal, pe care le poti refolosi. Mie imi plac foarte mult!
Un alt element este zaharul brun pe bat, care o sa mi se termine in curand si ma gandesc ca, de fapt, cred ca as putea sa-l fac si eu Doar topind niste zahar si montandu-l pe betigase. Hm, asta da proiect interesant. O sa incerc si am sa povestesc daca merge sau nu.
painica facuta in casa, proaspata chiar si a doua zi
si canutele mele preferate de la Bodum!
Cutiile de Coca-cola
Vlad al meu a facut o pasiune pentru … fetele de pe cutiile de coca-cola Si am aflat (de la el bineinteles) ca sunt patru fete, iar el a gasit pana acum doar doua! Saracutul de el Am reusit sa fotografiez una dintre fete, cealalta se afla inca la el la birou
In schimb, tot el mi-a facut cadou si o serie noua de “amestecuri” la cutie Foarte bune, pe incercate!
innocent
Nu, n-am gresit in titlul postului, stiu cum se scrie, dar nu vreau sa ma refer la sensul in sine al cuvantului ci la o gama de sucuri descoperita de curand de noi, cred ca am cumparat-o de la un Starbucks cand muream de sete intr-una din iesirile noastre dintr-o duminica (sau sa fi fost sambata? nu prea conteaza oricum). Aceasta firma numita Innocent a gasit o modalitate haioasa de a-si face reclama si mi-a devenit foarte simpatica Pozele vorbesc de la sine, vedeti mai jos:
Ceai pentru persoanele cu dureri de gat
ceai verde care infloreste in apa calda (descriere aici)
orice ceai e bun atunci cand te doare gatul (numai cald sa fie) asta cel putin te binedispune si prin frumusetea lui
Comentarii recente