retete, carti, calatorii, fotografii si ce-mi mai place mie

Posts tagged “Aperitive

mini-papanasi dietetici

Nu sunt nici fierti, nici prajiti ci la cuptor si se simt aproape imponderabili. Noi am calculat si pe bucata ies cam 50-60 kcal, deci cat un biscuite, dar sunt mult mai buni!

Mini-papanasi dietetici

200g de urda (dar poate fi folosita orice fel de branza cremoasa, gen branza cu smantata Fagaras, iaurt mai gros, cas nesarat)

1 ou

o lingura cu varf de faina (doar cat sa lege compozitia, daca se pune prea multa faina nu mai ies asa de buni)

o lingurita de zeama de lamaie

4-5g de praf de copt

1 lingurita cu zahar (sau 2 pliculete cu zahar vanilat)

Se unge o tava de muffins cu unt si se pune la incalzit cuptorul. Se face o pasta pasta care trebuie sa fie putin fluida, adica ceva mai tare decat iaurtul. Nu trebuie sa curge din castron ca laptele, ci trebuie luata cu lingura. Se pune cam cate o lingura de compozitie in formele tavii si se pune la cuptor la o temperatura cat mai joasa. Sunt gata cam in 15-20 de minute, cand devin galbene deasupra.


Pain perdu à la Margot

va mai aduceti aminte de primul filmulet al lui Margot? Pentru aniversarea celor 2 ani de Bistro, Margot ne-a facut surpriza de a vedea ce se petrece in spatele cuvintelor si imaginilor. Am asteptat cu nerabdare surpriza pe care ne-a pregatit-o si de atata incordare si pofta vreo 3 zile la rand am mancat French Toast in diferite variante si forme: branza de capra cu rozmarin si busuioc, simple cu miere sau cu inghetata si miere, iar dupa ce ne-am aprovizionat cu o ladita de capsune, le-am adaugat si pe acestea pe langa miere.

o ladita care ne-a furat privirile si ne-a cucerit inimile

si care au ajuns sa inoate in miere deasupra unor friganele

merge si un vin bun daca friganele sunt servite mai spre seara

asa deci: acesta este vinul special :D


Bucatareala in secret (IV)

A venit timpul si pentru a patra provocare culinara in secret in care Ama iti recomanda un blog culinar romanesc din care sa te inspiri. De data asta eu am primit ca tema blogul Olive’s Kitchen, un pic cam greu de frunzarit, mai ales ca de cele mai multe ori am tendinta sa aleg retetele dupa cum arata in farfurie, dar aici n-am gasit prea multe poze. Pana la urma m-am decis asupra unui articol ceva mai detaliat, in care autoarea prezinta mai multe tipuri si retete de friganele, paine cu ou cum zice ea sau Armer Ritter (sarmanul cavaler). Ma intreb de ce, care o fi legatura intre cavaleri si painea cu ou si lapte?

Eu mi-am imaginat friganelele ca fiind intotdeauna dulci, dar Vlad imi tot zicea ca el le stie sarate asa ca am incercat varianta cu sunca si cascaval. Un deliciu tocmai bun pentru un mic dejun tarziu sau o gustare.

friganele in varianta sarata

Friganele cu sunca si cascaval

100ml lapte,

1 catel de usturoi mare,

1 ou,

2 linguri de ulei de masline asezonat,

2 felii paine (toast),

2 felii de sunca,

2 felii de cascaval,

cateva frunzulite de cimbru.

Intr-o farfurie adanca am stors catelul de usturoi in lapte si l-am lasat la “inmuiat” cam un sfert de ora. Apoi n-am mai strecurat laptele pentru ca m-am gandit ca noua ne place usturoiul si un pic de usturoi pe paine nu o fi asa rau. De fapt, nici macar nu l-am simtit. Am adaugat un varf de cutit de piper si sare, apoi am batut un ou in compozitie. In aceste amestec am inmuiat feliile de paine pe care le-am prajit in uleiul asezonat din tigaie la foc mic. Cand am intors feliile de paine pe cealalta parte am pus deasupra lor o felie de sunca si o felie de cascaval. Am pus un capac pe tigaie si am considerat ca e gata cand cascavalul a parut sa se scurga alene de pe felie. Am presarat cateva frunzulite de cimbru deasupra si gustarica a fost gata. A mers grozav de bine langa o salata verde.

arata imbietor pe farfurie, nu-i asa?

pare asa putin, dar de fapt e destul de satios

nu prea s-a simtit usturoiul dar nici nu i-am simtit lipsa

Cu aceasta ocazie am gustat si din uleiul asezonat facut de Vlad al meu, care este grozav de bun!


Pate de ficat

Am refacut reteta de paté de pui cu cateva mici modificari, ceea ce a facut rezultatul sa fie mult mai aratos si gust. In plus, de data asta mi-am si etichetat borcanasele cu ajutorul lui Vlad, care mi-a facut niste etichete foarte cochete si detaliate :D

Pate de ficat de pui

250g de ficat de pui

1 ceapa tocata marunt

2 catei de usturoi

1 varf de cutit de sare

100g unt

1 lingura de vin rosé (dulce)

1/4 lingura zahar

Ficateii se spala bine si se lasa in lapte 2-3 ore, apoi se pun intr-o sita sa se usuce. Intr-o lingura de ulei se caleste ceapa, se pun ficatei si catelul de usturoi zdrobit si se calesc pe-o parte si pe alta, pana isi schimba culoarea. Se pun deoparte, se sareaza si se lasa sa se raceasca, dar fara sa fie complet reci. Se muta intr-o robotel de bucatarie si se adauga 100g de unt. Se amesteca bine, pana devin o pasta, se gusta, se mai adauga sare daca e necesara, vinul si zaharul (si daca doriti alte condimente, de exemplu boia). Se amesteca din nou si se gusta din nou, daca e prea amar se mai pune zahar. Se pun in mai multe recipiente mici (mie mi-au iesit 4 borcanase mici) si se lasasa se inchege putin in borcan. Se topeste cca 50g de unt si se adauga un strat de unt topit deasupra pateului in borcan. Borcanasele se tin la frigider pana sunt consumate.

Laptele face ca pateul sa capete o culoare mai deschisa, iar untul previne oxidarea lui. In plus, untul ii da un gust excelent cand e pus pe paine calda.

4 borcanase etichetate si datate

pateu de pui, e clar, da?

4 au fost, dar nu mai am decat doua, acum insa ma gandesc cu sa recuperez etichetele :D

 

cu un strat protector de unt, dar care ii da si un gust nemaipomenit de bun!

se consuma pe verticala: putin unt si mult pateu pe paine calda


Pate de ficat

Am incercat pentru prima data sa fac pate de ficat, dupa ce am vazut ce bine arata la Micul in bucatarie si dupa incercarea asta mi-am promis ca nu mai mananc decat facut in casa. Este exceptional! Nu mi-a venit sa cred cat de bun este, mai ales dupa ce a petrecut o noapte la frigider! Mi-a fost un pic de frica sa nu se simta gustul pregnant de ficati, dar nici vorba! Este o reteta exceptionala.

Pate de ficat de pui

250g de ficat de pui

1 ceapa tocata marunt

1 catel de usturoi

1 varf de cutit de sare

100g unt

1 lingura de vin alb (dulce)

1/4 lingura zahar

Ficateii se spala bine si se lasa sa se usuce. Intr-o lingura de ulei se caleste ceapa, se pun ficatei si catelul de usturoi zdrobit si se calesc pe-o parte si pe alta, fara sa se arda (:D). Se pun deoparte, se sareaza si se lasa sa se raceasca, dar fara sa fie complet reci. Se muta intr-o robotel de bucatarie si se adauga 100g de unt. Se amesteca bine, pana devin o pasta, se gusta, se mai adauga sare daca e necesara, vinul si zaharul (si daca doriti alte condimente, de exemplu boia). Se amesteca din nou si se gusta din nou, daca e prea amar se mai pune zahar (la mine n-a fost cazul, am avut niste ficatei foarte curati si frumosi). Se pun in mai multe recipiente mici si se lasa la frigider peste noapte.

Noi n-am avut rabdare si am mancat unul dintre castronele pe loc, dar cel pe care l-am lasat la frigider a fost mult mai bun!

Daca insa faceti mai multe castronele, mutati a doua zi din frigider in congelator pentru ca in timp are tendinta sa se oxideze si nu mai e asa aspectuos. Asta, in caz ca nu-l dati gata in doua zile, cum am facut noi!

pate de ficat de pui proaspat


Deviled Eggs à la Jürgen

Una dintre cele mai bune retete de oua umplute pe care le-am mancat vreodata. Reteta o am de la un prieten foarte drag noua si foarte priceput in ale gatitului, in pofida originii nemtesti :P . Mie nu prea imi place maioneza si pana acum am facut oua umplute cu branza si smantana sau cu galbenusuri frecate cu mustar sau simple cu iaurt, dar reteta asta este atat de delicioasa si … usoara!

Vielen Dank, Jürg!

Deviled Eggs à la Jürgen

6 oua fierte tari

1 avocado bine copt

1/2 lamaie

2-3 fasii de ardei rosu

1 catel de usturoi

1 lingura de smantana dulce

60-70g de branza philadelphia

1/2 lingurita de sare

1/3 lingurita de piper

Se fierb 6 oua si se clatesc cu apa rece. Se decojesc, se taie in jumatati si se scot galbenusurile, care se amesteca intr-un robot de bucatarie cu avocadoul bine stropit cu sucul de lamaie (ca sa nu se oxideze) ardeiul rosu, smantana, branza, usturoiul, piperul, sarea. Mousse-ul rezultat se pune cu lingurita in jumatatile de oua si se decoreaza cu bucatele mici de ardei rosu.

Umplutura este atat de buna incat merge si asa simpla, pe paine sau cu rosii (desi am mai adaugat niste sare peste rosii).

mousse perfect

ardeiul rosu e foarte decorativ :)

oua umplute


provocari culinare

Se simte in aer ca vin sarbatorile, nu numai datorita bogatiei de oferte si micilor etichete care apare mai nou langa orice produs “cadoul ideal” sau “perfect pentru miciile atentii”, insotite bineinteles de un procent reducere, oferta de impachetare in hartie colorata cu fundite lucioase si cozile imense la casele din supermarket. Se simte venirea sarbatorilor si prin numeroasele concursuri peste care dau din ce in ce mai des, incat aproape ca le pierd din vedere pe unele si-mi promit ca-mi voi face o lista cu ele si mai ales cu termenele limita (da, am ajuns sa vad viata numai de la un termen la altul, in functie de proiecte si alte date limita). La unele se dau cadouri, la altele se infiripa prietenii si se popularizeaza un subiect, o tema, un simbol. Intervine cate o rutina, de miercurea, de duminica, se schimba idei, poezii, fotografii, sentimente. Ne simtim bucatari, critici, fotografi, calatori. Calculam AMR-ul cu un sentiment de usoara exuberanta si nenumite sperante.

Provocarea lunii Noiembrie s-a terminat, iar Alexandrina ne arata cine s-a falit cu merele si hreanul din bucatarie. Vine repejor si urmatoarea tema, la Brandusa, cu mult suflet :) Si pana s-au anuntat ingredientele vedete de luna viitoare (ghimbir si prajiturele de craciun), am trecut repejor pe la Mimmi si mi-am ales o reteta pe care sa o testez, mi-a fost greu sa aleg pentru ca are foarte multe retete tentante, dar pana la urma mi-a placut felul in cara arata aceste mici aperitive, care s-au dovedit a fi extrem de gustoase, incat le-am facut de doua ori! Dar, bineinteles de fiecare data schimband un pic reteta (ca nu pot altfel, iar Vlad se plange ca nu imi iese niciodata la fel mancarea, e tot foarte buna, dar ce sa fac nu-s restaurant si uneori imi vin idei si am pareri. Hotarate!).

Asadar in prima varianta, am taiat un castravete in bucati cat de cat egale, pe care le-am golit cu lingurita, lasand o margine suficient de groasa spre un capat. Peste resturile de castravete am adaugat o lingura de crema de branza si cateva bucatele de ardei gras rosu, le-am amestecat bine-bine si cu crema rezultata am umplut “paharutele” din castravete. Am avut si somon sa le pun deasupra dar am uitat si am mancat somonul pe paine, cu crema de branza sau unt, sare, lamaie si un sfert de felioara de castravete.

Au iesit asa de bune incat a doua zi am mai facut un rand, dar e data asta am pus ceva mai multa crema de branza, resturile de castravete, ardeiul rosu, cateva frunze de busuioc in robot, apoi am umplut castravetii.

Nu pot sa ma decid care mi-a placut mai mult, ambele sunt la fel de bune!

crema de branza

paharutele din castravete

aperitive super-rapide si gustoase

varianta 2

varianta 1

somonul a fost "folosit" un pic altfel


pauza pentru o gustarica

Cine ar fi crezut ca o sa ajung sa-mi fie dor de bucataria mea? Imi place ca nu trebuie sa spal vase (adica nici macar sa le spal, doar sa le pun in masina de spalat vase) si nici sa strang prin bucatarie, sa pun masa, sa strang masa, dar imi e dor de gatitul ala la plesneala, cand ai 3 chestii in frigider pentru ca ai uitat sa te duci la cumparaturi, iar cand ai plecat de la slujba erau deja inchise toate magazinele. Poate va ganditi de ce am devenit asa … melancolica dintr-o data, dar nu-s melancolica, doar ca mi-am descarcat cardul cu poze si in timp ce le frunzaream am dat peste o gustarica facuta cu ceva timp in urma si care nu si-a gasit drumul spre celebritate, asa ca m-am gandit sa va fac un pustiu de bine si sa fac o mica pauza “de calatorii” pana la reusesc sa pun cap la cap pozele de astazi si sa si scriu cat de frumos a fost :)

Ei, pentru gustarica asta am avut un foietaj (cum va spuneam uitat in frigider), taiat cu un pahar rotund, pusa o lingura de branza philadephia in centru, 4-5 feliute dintr-o rosie (si ea pierduta in frigider) si diferite seminte (din care am numeroase varietati in cantitati mai mari sau mai mici) si un pic de miere deasupra, dupa cateva minute la cuptor sunt tocmai bune pentru o mica gustarica langa un ceai sau o cafeluta.

foietaj cu crema de branza, rosii si seminte


Rosii umplute la cuptor

Aseara, dupa ce am “muncit” 40 de minute pe bicicleta eliptica m-am hotarat ca o sa fac doar o cina simpla, fara prea multe calorii, dar aspectuoasa. E adevarat ca dupa ce Vlad a mancat-o maraind de incantare, se tot invartea prin bucatarie dupa ce altceva ar mai putea gasi el de mancare… si am reusit intr-un final sa-l amagesc cu seminte de dovleac innecate in sare (hihi!).

Pentru o persoana mai plinuta si care vrea sa slabeasca (din nou):

2 rosii mai rotunjoare, in care se taie un capacel si se scoate cu lingura miezul carnos, pe care il plasam intr-un castronel. Peste miezul de rosii se adauga 2 linguri de urda sarata (da! am venit cu ea din Romania, ca doar nu puteam sa las bunatate de urda!), jumatate de avocado si o lingurita de seminte de floarea soarelui. Se amesteca bine si se umplu rosiile cu amestecul asta, se adauga cateva bucatele de cascaval deasupra si se capacesc la loc, dupa care se lasa 20 de minte in cuptorul preincalzit. Vlad a mai primit si niste muchi taranesc afumat pe langa minunatiile astea, iar eu am preferat varianta cu un dovlecel umplut, dar n-am fost prea incantata, ar fi trebuit sa-l mai las probabil in cuptor ca sa se inmoaie cum trebuie, sau sa-l precoc si apoi sa-l umplu. Data viitoare o sa incerc si varianta asta ;)

Rosii si dovlecel umplut gata pentru cuptor

si pe rosie va fi un capacel, dar am uitat sa-l pun cand am facut poza

pofta buna!


tartar de somon

Ce poate fi mai rapid si mai bun decat un tartar de somon, fara cuptor si fara prea multa munca? Ba chiar si cu putine ingrediente:

200g somon afumat

1 iaurt activia (fromage)

1/4 de mar verde

1/2 de castravete mediu (fara coaja)

4-5 fire de marar

un varf de sare daca somonul nu era deja sarat;

se arunca totul in robotel (sper sa aiba viata cat mai lunga, ca bun mai e!).

Si-ntr-un minut GATA! Se adauga si niste felii de paine (preferabil prajite) si se rupe guri la barbatul din ograda cu aspectul, si ca sa fie totul cum trebuie se insoteste si de un gin&tonic pentru efect garantat ;)


Brunch

Pe langa cafea, am pregatit … semipreparate. Partea buna a lor e ca nu le fac eu, dar se coc rapid (18-22 minute), partea rea, nu sunt asa de bune ca cele facute de mine. Adica, da, eu le fac mai bune. Dar pentru ca mi-au facut cu ochiul mi-am zis de ce nu, hai sa vedem cum sunt. Ca aspect sunt foarte satisfacatoare, ca miros la fel, ca gust … se putea mai bine. Insa, pana cand voi putea gati coquletul meu plus niste carnaciori albi de vaca pe gratar (inca vreo cateva ore), pateutele sunt suficiente. Azi, am in plan sa gatesc si niste painica, la masinaria mea de painica. Trebuie doar sa-mi dezgrop reteta de painica. Sau macar sa gasesc cartea de painici…


O alta gustarica

Si pentru ca la noi aici e zi de sarbatoare religioasa, iar in consecinta absolut toate magazinele sunt inchise, pentru ca elvetienii nu fac turism de shopping decat in SUA (sau Franta, dar aia e asa ca iesitul in curtea din spate, adica nici macar nu merita mentionat!), afara e mohorat si sta sa ploua, nu prea iti arde de plimbare sau lucru, imi ramane doar sa sortez treburile de prin casa, udat flori, spalat rufe, vase, si GATIT. Asa ca tot frecandu-mi creierii ce sa gatesc eu azi, am dat peste una dintre reusitele mele de “reteta de 5 minute”:

1. se pune cuptorul la incalzit (cca 200°C vreo 5 min, timp in care se parcurg pasii urmatori)

2. intr-o forma pentru cuptor cat mai mica, pe o foaie de copt se aseaza o felie de paine

3. se stropeste felia cu ulei de masline

4. se pune o felie de branza (de care aveti prin casa)

5. se feliaza o rosie si cateva rondele de castraveti

6. rosia si castravetii se alterneaza cu o noua felie de branza

7. se pun ceva seminte deasupra (de pin am folosit eu, dar merg orice fel de semincioare)

8. totul se finalizeaza cu un capacel de rosie (sau gogosar daca aveti prin casa)

9. dupa 10-15 minute la cuptor POFTA BUNA!

Si varianta de azi:


Guacamole si rosii galbene

Zilele astea au fost atat de calduroase incat ideea de a deschide cuptorul mi se parea comparabil cu o dupa-amiaza petrecuta in iad. Asa ca am venit cu ideea stralucita de a gati guacamole si o salata mixta de rosii galbene si …rosii. Cum rosiile sunt arhicunoscute si indragite de toata lumea, nu cred ca este necesar sa dau mai multe explicatii despre ele. Dar ce este guacamole?!

Este o pasta de avocado, cu o culoare foarte frumoasa si un gust extrem de bun. Se pare ca la origini reteta este azteca. Eu am mancat pentru prima data la un restaurant in Geneva si desi nu imi place in mod deosebit avocado, am devenit fan al acestei creme. Cum il fac eu? Foarte simplu, am folosit 2 avocado mici, sucul de la o jumatate de lamaie si un catel de usturoi urias. Am taiat avocado in 2 jumatati, am scos samburele (nuca care s-a dovedit a fi un obiect foarte interesant pentru pisicul meu, iar eu am remarcat ca ramane un pic unsuros chiar daca l-am spalat bine, asa ca l-am confiscat), am curatat miezul din coaja intr-un castron si l-am frecat bine restul ingredientelor si un varf de sare.

avocado

cojile si “nuca” de avocado

guacamole
Despre rosiile galbene as putea scrie multe, n-as putea insa povesti prea multe pentru gura mea produce deja suficienta saliva pentru a nu mai putea vorbi. Sunt cele mai bune rosii. Le-am descoperit cand eram adolescenta in curtea bucinilor care facusera rost (n-am idee de unde si cum) de niste rasaduri speciale, de rosii …galbene. Mi se parea o ineptie, pareau crude, dar fara a fi crude, pentru ca nu mai erau verzi si galbene. Bineinteles, intre timp am facut o facultate am invatat ca biata rosie doar produce alt pigment, DAR la gust este incredibila. Culmea este ca spre deosebire de rosiile normale-rosii care le poti gasi oricand pentru ca cresc si in sera, cele galbene se lasa asteptate si trebuie vanate in fiecare vara. 

rosii colorate

preferata mea: rosia galbena

in curs de preparare

salata bicolora de rosii 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 487 other followers