Life in Pictures (22)

[detalii despre Life in Pictures aici la Costin]

Mi-era dor de o leapsa

Am primit o noua leapsa de la Vlad, pe care nu se putea sa nu o onorez si pe care o arunc mai departe in curtea urmatorilor: Georgi, redsky, Sim, Ioana, Rux, Anfreutza, psy, Zina, Mihaela si tuturor celor care vor sa raspunda la aceste intrebari.

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta ? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)

Carte: Roata Timpului de Robert Jordan, mi-ar placea sa fiu Aes Sedai, dar nici Aiel n-ar fi rau. Desi, este o lume atat de complexa incat cel mai bine este sa fii cel care vede lucrurile de deasupra!

Film: Avatar mi-ar placea sa pot comunica cu mintisoara lui Meowrice, desi ar fi probabil ceva de genul: mancare, mancare, MUSCA, mancare, mangaieli, nani! mancare…

Cantec: Der Ring des Nibelungen (Inelul Nibelungilor) de Wagner, ce poate fi mai interesant decat o lume plina de Valkirii?

2. Dacă ai putea să-ţi alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus? 

2. As renunta la unul dintre numele mele pe care oricum nu-l folosesc asa ca am facut o alegere, noroc cu ai mei care m-au botezat cu doua nume . Daca as fi baiat: Alexei sau Sebastian

3. În ce altă ţară ai vrea să trăieşti pentru un an şi de ce?

3. Australia – ca sa pot zice ca am pus piciorul si in emisfera sudica si sa ma pot da prin toate insulele din jur fara sa ma coste prea mult. Dupa un an de caldura, praf si marsupiale as prefera Europa mea draga!

4. Care e visul cel mai neobişnuit ce l-ai avut şi ţi-l aminteşti?

4. Cand am visat evenimente care mi s-au intamplat in realitate in zilele urmatoare.

5. Povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi că eşti un animal.

5. As fi pisica si mi-as petrece ziua stand la geam sau pe acoperis scanand cartierul plina de curiozitate.

6. Dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioadă limitată de timp, cine ar fi această persoană şi de ce ai ales-o?

6. Mi-ar fi placut o perioada in pielea lui Terry Pratchett, inainte de a fi diagnosticat cu Alzheimer, in perioada cand isi descria viata lui ca fiind “writing, walking, computers, life”. Intotdeauna m-am intrebat cum vede omul asta lumea si mai ales cate povesti are ascunse in cotloanele mintii fara sa fi ajuns pe hartie.

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?

7. cred ca … cel putin o perioada nu m-as prinde ca sunt singura pe lume. Si dupa cateva zile cand as rationa si as realiza ca-s singura m-ar apuca o panica grozava gandindu-ma cat timp o sa mai am apa, curent si incalzire. Apoi mi-as face provizii de conserve si carti si as strange toate animalutele din cartier. Daca ar muri (prin absurd) toate animalele as incerca sa cresc plante. Dar oricum as fi sigura ca-mi ating tinta de 10.000 de carti citite

Oh, Paris!

va ziceam ca sunt asaltata de oferte de vacanta, ei bine, n-am mai rezistat si pana la urma mergem pentru un week-end la Paris. Desi, mi-am tot promis ca nu mai merg in mijlocul sezonului turistic nu se putea sa zic nu la asemenea oferta

Cum sa rezisti la o asemenea imagine? Noi n-am putut! Stiu ca nici Margot n-ar putea

mergem la PAAAAAAAAAARIS!

intre timp, nu uitati: mai sunt 10 zile in care va mai puteti inscrie la concursul aniversar: Un loc pentru sufletul meu!

insule tropicale … langa Berlin!

Stiati ca exista insule tropicale langa Berlin? Nici eu! Cel putin pana azi cand am primit o invitatie sa le vizitez

Si oricum de ce te-ai duce pana in Antile cand ai Bernul atat de aproape? E adevarat ca n-au inca Marea Caraibilor… Si oricum nici macar nu sunt atat de aproape de Berlin! Trebuie sa iesi din oras (ce oroare!) si eu zic par mai aproape de Frankfurt

Miercurea fara cuvinte

[Carmen spune mai multe]

a fost o data un copac

de multe veverite colindat

pe pamant “binecuvantat”

TGV in Franta

nu-i asa ca va vine cheful de plimbare cand priviti imaginea asta? Mie imi vine doar ca abia in toamna am programat drumul si nu poti sa cumperi bilete decat cu 3 luni in avans…

vremea si vremurile

Weather = the climate of the hour. A permanent topic of conversation among persons whom it does not interest, but who have inherited the tendency to chatter about it from naked arboreal ancestors whom it keenly concerned.

The Devil’s Dictionary de Ambrose Bierce

Printre “minunile” pe gratis ale amazonului am gasit si acest dictionar The Devil’s Dictionary de Ambrose Bierce care contine cateva definitii mai putin “ortodoxe” si care uneori mi-au fortat colturile gurii sa faca un pic de efort pentru a forma un zambet. Desi sunt in mare parte de accord cu definitia “diavoleasca”, astazi simt nevoia sa discut despre vreme. Marea majoritate a timpului il petrec intr-o sala de conferinte, unde sufar din greu din cauza aerului conditionat care imi amorteste si gandurile nu numai corpul, dar ieri am avut pauza doua ore si ne-am hotarat sa iesim un pic afara, sa ne dezmortim picioarele si sa mai vedem si un pic de soare. Dupa 15 minute de mers pe langa o padurice la marginea autostrazii am considerat ca este cazul sa ne intoarcem, din cauza unei calduri insuportabile. Nu ma plang atat de temperatura, care imi aduce aminte de Bucuresti in mijlocul verii, ci de aerul “greu” din cauza umiditatii ridicate. Tot discutand despre vremea ciudata, mai degraba de jungla amazoniana, sefu’ ne-a atras atentia ca de fapt ne aflam destul de in sud si ca iarna este asa de frig din cauza curentului golfului. De curiozitate, intr-o “pauza” am inceput sa caut pe harta. Washington este situat pe paralela de 38°54’N, iar orasele echivalente in Europa sunt Ankara (39°52’) in Turcia; Palma (39°34’), Valencia (39°29’) in Spania; Cagliari (39°14’), Palermo (38°07’) in Italia; Lisabona (38°42’) in Portugalia; Atena (38°) in Grecia.

In rest, conferinta este destul de trista si deprimanta, incepe sa se simta din ce in ce mai acut recesiunea, avand mancare putina, prezentari pesimiste si ganduri negre de viitor in ceea ce priveste atat finantarile cat si existenta programului in sine.

peste ocean

Săptămâna asta am schimbat continentul, ceea ce este un lucru excitant în sine, dar până vineri dimineaţă sunt prinsă intr-o sală de conferinţe, intr-un hotel în mijlocul pădurii (nu glumesc, am fost privită cu ochii mari şi în tăcere pentru că am ieşit la o plimbare în jurul hotelului, unde am descoperit multe veveriţe gri şi … autostrăzi). Voiam să subliniez cele două lucruri foarte importante pe care le-am învăţat de anul trecut:

-            un zbor de aproape 9 ore este foarte obositor şi ajută enorm de mult mai multe cărţi sau activităţi programate, ieri eu am terminat 2 cărţi, în plus am avut câteva aplicaţii pe iPad cu destinaţii în Washington şi mi-am făcut o listă de obiective pentru week-end. Revistele nu sunt o soluţie pentru că le termini repede.

-            o diferenţă de 6 ore în ritmul circadian este foarte mare şi cel mai simplu este să te obligi să te adaptazi la ora locală chiar dacă pici de somn. şi cu toate astea aseara am adormit la 9.30 (oră locală, pentru corpul meu era deja 3.30 noaptea), dar la 6.30 eram trează şi activă ca o cintezoaie. Mda, diferenţa de fus orar m-a transformat intr-o persoană matinală. îmi pare bine că este totuşi doar o săptămână pe an.

Una dintre « regulile » mele despre cărţile de citit pe drum este că niciodată nu-mi iau cărţi foarte interesante sau care îmi plac foarte mult, pentru că nu prea te poţi concentra prea bine pe lectură, citeşti cumva între bagaje, tot aşteptând diverse informaţii şi pe jumătate ascultând discutiile din jurul tau, anunţurile de pe aeroport sau din avion, tren, etc. Pentru acest motiv, îmi iau fie cărţi despre care nu ştiu nimic sau cărţi gratuite care par să aibe recenzii favorabile sau care mă atrag din descrierile lor. înainte de tehnologizarea lecturii, erau acele cărţi pe care le puteai uita în tren fără să îţi pară rău. Aşadar, cu foarte mare tristeţe mi-am abandonat acasă A Game of Thrones de George R. R. Martin, una dintre cărţile mele favorite şi mi-am downloadat vreo 20 de cărţi gratuite de pe amazon. Am început să citesc la întâmplare una dintre ele şi am dat peste o carte foarte haioasă, destul de scurtă, cu un limbaj cam de film american, dar cu o idee super haioasă. Dead(ish) este cam în stilul Magazinului de Sinucideri, adică mai mult umor negru, in general de situatii, dar mult mai puţin îngrijit scrisă. După primele 10 pagini şi câteva zeci de cuvinte începând cu f, eram gata să renunţ şi să încep alta. Dar, ceva m-a ţinut să dau paginile în continuare. Linda, se trezeşte moartă, ucisă de iubit şi începe să-l terorizeze că să afle unde este corpul. Angajează un detectiv particular care se da drept exorcist că să scoată informaţii de la iubit. Fiind gratuită nu mai zic prea multe, dar sfârşitul este destul de previzibil. Are mult umor de situaţie, cum ar fi întrebările existenţiale ale detectivului care se întreabă cum să linişteşti o fată fără să o mângâi sau săruţi. Iar ce păţeşte iubitul este super haios şi părerile de rău ale acestuia că s-a încurcat cu o artistă care iubeşte culorile

Limbajul este simplist şi cartea deşi în engleză nu este deloc dificil de citit, dar nici capodoperă nu este. Tocmai potrivită pentru o sala de aşteptare sau citit în urlet de motor.

Ah, şi două lucruri pe care mi le-am amintit despre americani: urăsc buzile lor umplute cu apă, încă mă întreb cu naiba reuşesc să facă ceva fără să se stropească şi al doilea: oamenii ăştia sunt obsedaţi de gheaţă şi aer condiţionat.

De curiozitate, care este cel mai lung zbor cu avionul pe care l-aţi făcut şi ce aţi făcut în timpul acela?

Chifle cu urda si mac

Iată că se apropie o nouă lună de sfârşit, în curând vine vara, iar o dată cu ea şi vacanţele. începând cu luna mai avem cel puţin o săptămână de călătorit pe undeva, iar în iunie aproape nu o să stăm pe acasă. între timp am aflat că viitoarea noastră pisicuţă poate fi tricoloră, alb-galbenă sau galbenă. încă nu le-am văzut pentru că mosu’ lor vrea să ni le arate pe la 2 săptămâni aşa când sunt frumoase foc ca să fie sigur că rupe inimi Deci când ne întoarcem din cele străinătăţi o să vă arăt şi minunea nouă!
Până atunci, vă ofer nişte chifle cu urdă şi mac care ne-au făcut dimineţile mult mai plăcute şi care spre încântarea mea se patreaza proaspete până la 2 zile.

Chifle cu urdă şi mac
pentru aluat:
500g făină
300g lapte
50g unt
un plic de drojdie uscată
o linguriţă de sare (10g)
o linguriţă de zahăr (10g)
o linguriţă de suc de lămâie
pentru umplutură:
100g de urdă (eu am folosit ricotta)
o lingura mare de mascarpone
2 linguriţe de seminţe de mac
1 plic de zahăr vanilat
pentru finisare:
un ou
o lingură de lapte
seminţe de mac sau levănţică
Componentele pentru aluat se pun în cuva maşinii de pâine, respectând regula obişnuită întâi lichidele, apoi prafurile, ultima drojdia şi se foloseşte programul de aluat. Când acesta s-a terminat, aluatul se împarte în 8 bile, care se întind în foaie. Umplutura se amestecă până la omogenizare intr-o cănuţă şi apoi cu lingura se întinde pe foaia de aluat, care se rulează iar capetele se aduc spre interior.
Se mai lasă 10-15 minute în tavă, pe o foaie de copt şi se ung cu ou amestecat cu o lingură de lapte. Deasupra se presără seminţe de mac sau levănţică.
Acest articol participă la “Dulce Românie ” – Provocarea lunii Aprilie 2012 găzduită de Alina – Blog de Soţie Fericită.

chiflele proaspat scoase din cuptor, pufoase, dulci si extrem de gustoase

chifle proaspete in cosuletul meu nou

Dupa furtuna

recunoasteti orasul?