haihui in Norvegia (V) – Aurlandsfjord & Undredal stavkirke
M-am tot gandit cum sa traduc stave church, dar cum n-am gasit o varianta mai buna decat biserica medievala din lemn, ceea ce mi se pare cam lung sa repet in fiecare fraza, asa ca voi considera variantele originale, stavkirke in bokmal sau stavkyrkje in nynorsk, la fel de bune. Oricum n-am avut ocazia sa vad bisericile alea frumoase, ca-n dictionarul vizual sau ca-n albumele turistice, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu cea mai mica bisericuta medievala din lemn (stavkirke) din Undredal, pe care am vazut-o mai degraba in pozele mele, dupa o analiza atenta, stiind ca trebuie sa se afle intre cele maxim 25 de case din Undredal, vazute in trecere, de pe feribot 
Si am gasit-o! Da, imi iubesc Sony-ul la nebunie, vede mai bine ca mine 
Bisericuta insa nu m-a multumit, e cea mai mica, dar nu e categoric cea mai frumoasa, asa ca am pe lista de dorinte sa vad bisericile din Kaupanger sau Urnes, dar cel mai mult pe cea din Borgund, care mi se pare cea mai frumoasa, sau Fantoft, reconstruita dupa cea din Borgund.
Partea mai haioasa este ca am aflat de data asta cate suflete locuiesc in micul satuc, rupt de lume pana in 1988, cand a ajuns in sfarsit si un drum pe acolo, altfel depindea doar de feribotul care trece 2 ori pe zi, o data inspre Flåm si a doua inspre Gudvangen. Vreti sa stiti, nu? Chiar daca nu vreti, eu tot va zic: 100 de oameni si 500 de capre
Caprele astea sunt foarte importante pentru ca in Undredal se produce branza maro (habar n-am daca exista echivalent in romana), pe limba ei gjetost. O alta informatie la fel de haioasa, care o sa va piara din cap cum inchideti pagina blogului, este ca cele 8 ferme produc cam 11000kg de branza de capra norvegiana pe an. Si ca sa vedeti ca nu vorbesc din burta, la conferinta in Helsingor, trona la loc de cinste, venerata si vizitata de toti nordicii prezenti in sala, o bucatoaie de branza de asta. Bineinteles, ca n-am rezistat si am gustat, ca doar era un tip nou de branza. O data! Pana si branza cu mucegai miscator mi se pare mai atractiva. N-as mai pune gura a doua data pe chestia aia, care are consistenta si culoarea unei bucati proaspete de drojdie pentru gatit! Categoric, delicatesele nationale sunt acquired taste.
Aurlandsfjord
cele 20 si ceva de case din Undedral
undeva pe aici se ascunde Undredal stavkirke
acum o vedeti? acesta este zoom-ul maxim al aparatului meu
cea mai mica bisericuta medievala din lemn, inca folosita (2.5x zoom in Photoshop)
alte case raspandite intr-un peisaj mirific, langa unul dintre numeroasele rauri, ce-si varsa apele in fiord
v-ar placea sa locuiti aici? Mie da, stim ca au curent, nu stiu insa cum stau cu apa si conexiunea la internet
spre capatul fiordului mai ieseam doar cateva minute ca sa facem 2-3 poze si fugeam repede inapoi, la caldura
la 5 minute de destinatie, vedem muntii de busteni din Flåm, oare cum o sta Norvegia cu padurile?
Vreau si eu sa ma plimb pe acolo….o viata sa ma plimb., nu doar cateva zile! Chiar as fi curioasa ce are branza aia a lor. Seamana macar la gust cu ceva?
3 februarie 2012 la 12:48 pm
este un pic caramelizata sau afumata, dar si cleioasa, nici nu stiu cum s-o descriu prea clar. Mie nu mi-a placut, e facuta din lapte si zer, ca a noastra, dar prin fierbere. Uite, poate intelegi mai bine ce zice wiki si ai si poza: http://en.wikipedia.org/wiki/Brunost.
Mie nu mi-a trecut prin cap s-o fotografiez (nici n-aveam aparatul la masa, dar si cu telefonul ar fi mers).
3 februarie 2012 la 1:32 pm
Mäi, acum mie jena sa recunosc ca imi place branza asta, dar:
1) nu stiam ca e de capra ca nici nu o gustam
2) am crezut mereu ca au pus ceva gen miere si alcool in ea si de aia gusta asa…
3) n-am stiut ca produsa de 500 de capre
4) nu mi-am inchipui ca e delicatesa.
Daca stiam…nu puneam gura. Nah…
Dar marturisesc ca eu am scuipat cu aplomb toate dulciurile daneze pe motiv ca erau sarate si piperate.
Vladimir
3 februarie 2012 la 1:32 pm
pai nu era prea sarata
Cred ca totusi sunt mai mult de 500 de capre care produc laptele pentru branza asta, dar in satucul ala atatea sunt. Nu stiu daca a stat cineva sa le numere sau este o medie la caprelor declarate oficial de primarie.
Nici eu nu-mi inchipuiam ca ceva de culoarea aia poate fi delicatesa, dar … probabil tocmai de aia.
Mancarea daneza a fost intr-adevar ciudata: felul principal avea nelipsit un gust dulce, iar desertul sarat, da.
3 februarie 2012 la 1:37 pm
Am zis de dulciuri ca erau sarate
. Branza nu e sarata. E acido-dulceaga-indescriptibila. Eu zic ca a stat cineva sa le numere si exact cate sunt au declarat la primarie 
))))))
3 februarie 2012 la 1:56 pm
n-as fi zis acida, dar dulceaga da. Si eu am probleme s-o descriu.
3 februarie 2012 la 2:52 pm
stau bine cu lemnele, bustenii sunt adusi pe calea apei din romania
cat despre branza aia, m-ar tenta s-o gust, sunt mare fan branza cu mucegaiuri sau nu.
4 februarie 2012 la 8:39 am
tot pe principiul asta am gustat si eu. Nu mi-a placut, in schimb, Vlad zice ca lui da, ceea ce ma surprinde peste masura. El e foarte mofturos
4 februarie 2012 la 5:46 pm
Pingback: haihui in Norvegia (VI) – Flåm « In jurul Kadiei
Pingback: haihui in Norvegia (VII) – Flåmsbana si Kjosfossen « In jurul Kadiei