Traditii de craciun in bucataria elvetiana
in mod special in aceasta tara, dar oarecum similar cu acasa, fiecare regiune are traditiile ei, mai mult sau mai apropiate cu tarile vecine, cu care isi impart si limba. Astfel, in partea frantuzeasca, elvetienii adopta obiceiuri frantuzesti, pe cand in partea nemteasca gasesti obiceiuri nemtesti si austriece, iar in cea italiana, nu prea faci diferenta cu italienii de mai din sud. Craciunul nu face nici el exceptie, astfel incat in partea nemteasca se gateste Christstollen, iar in partea italiana Panettone. Vedeta perioadei de iarna este, ca in multe alte tari, turta dulce, numita cochet Pain d’épice, care si ea poate lua diferite forme in functie de regiunea unde te afli:
« biber » in Saint-Gall, un “vechi” produs de patiserie pe baza de miere;
« Leckerli » in Basel din miere, migdale, coji de fructe zaharisite si kirsch;
« Brunsli » in Basel din migdale si ciocolata;
« Tirggel » in Zurich din faina si miere.
Pe langa bulele de turta dulce, care mie imi plac pana la epuizare (fizica de la atata mancat si psihica de la numarul de calorii), unele dintre cele mai apreciate produse de Craciun elvetiene sunt Basler Brunsli, adica biscuitii traditionali de craciun, initial in Basel, dar cunoscuti si indragiti in toate casele elvetiene.
Basler Brunsli – Biscuiti elvetieni traditionali de Craciun
200g zahar
250g migdale maruntite
2 linguri de faina
1 varf de cutit de scortisoara
2 albusuri batute spuma
100g ciocolata neagra (85% cacao) topita pe bain-marie
Se amesteca zaharul, migdalele, faina si scortisoara si se incorporeaza lingura cu lingura in albusurile batute spuma tare, la final se adauga treptat si cu grija ciocolata topita. Se intinde pe o hartie cerata (pentru copt) si se lasa “la uscat” cel putin cateva ore, preferabil peste noapte. Se taie in formele dorite (de regula stelute) si se “usuca” in cuptor la 190°C (cuptor cu ventilatie) pentru 5-8 minute.
Dupa o scurta perioada de dezamagire, pentru ca blatul a iesit mult prea moale, astfel incat l-am lasat peste noapte in bucatarie ca sa se intareasca, pentru ca nu aveam loc in frigider si am reusit sa-l tai asa cum trebuie abia dupa ce l-am copt, rezultatul este incredibil de bun si aratos. Este un pic crocant la exterior, insa cu un miez moale, un pic lipicios, dar foarte bun si aromat!
In cautarea retetelor traditionale de Craciun am gasit alte cateva pe care mi-as dori sa le testez, dar ca o concluzie, dulciurile elvetiene sunt facute cu ceva vreme inainte si iau ceva timp sa fie gatite, dar sunt bune mult timp! Adica au termen de valabilitate destul de mare, ba chiar unele sunt mai bune daca le mananci la cateva zile dupa ce le-ai facut
Si pentru ca, in general, eu am o motivatie pentru ce fac, cu aceasta reteta particip la parada retetelor de traditionale organizate de Diana @ Can’t boil an egg (imi place numele asta!) si la care am reusit pe ultima suta de metrii sa trimit e-mailul (sper ca a si ajuns)!
Si pentru ca in perioada asta s-au strans cateva concursuri, iata o lista cu unele dintre acestea:
















tare bune trebuie sa fie,crocante la exterior si moi la interior ! sa vad poate le incerc si eu acum de craciun ! de incercat oricum am sa e incerc !
8 decembrie 2011 la 11:52 am
sunt bune-bune! Nici nu m-am asteptat sa iasa asa de bine
8 decembrie 2011 la 9:23 pm
abia astept sa vad ce minunatii or fi..p-aci..:)))
8 decembrie 2011 la 11:54 am
8 decembrie 2011 la 9:23 pm
ce deliciu
8 decembrie 2011 la 2:27 pm
Arata foarte frumos.
Eu am renuntat la blogg-uit, daca ma cauti sa stii de ce nu ma gasesti, in cazul meu mi se pare ca pierd vremea ingrozitor cu blogul, poze, postat, asa ca mai bine fac altceva in timpul ala(citesc de ex sau imi misc sunculitele hihi), ma uit la altii (la tine si la Vlad de ex)dar eu m-am plictisit sa mai tin blog.
Alina.
9 decembrie 2011 la 11:23 am
Sarbatori fericite si sper sa mai “vorbim” din cand in cand
9 decembrie 2011 la 4:44 pm
Pingback: Macaron SAGA « in jurul mesei
Da pai eu va urmaresc oricum, stii cum este Eliza, daca nu postez o zi intra tot familionul in stres: “ai murit? ” “s-a intamplat ceva” ? “n-ai ce manca LOL ” stii tu cum este, ajunge sa fie la un moment dat ca o slujba blogul hahaha, plus ca eu chiar am lasat-o mai moale cu facutul de prajituri, etc, tot aceleasi lucruri le mancam, mai tarziu fac cartofi prajiti cu ficatei la tigaie
.
Apropo, macarons ti-au iesit absolut fenomenal, devii specialista!
Am mai azut la alt magazin 12m /10 euro , tot in asortimentul de Craciun, deci mai scumpe ca alea cu 3.50 si nu de la congelator, asa la cutie.Da sunt destul de scumpe intr-adevar , oare de ce or fii asa scumpe?
Alea facute de tine cred ca sunt mai bune ca par mai proaspete mai moi!
9 decembrie 2011 la 5:27 pm
E chin mare sa iasa bine macaronii astia, probabil din cauza asta sunt asa scumpi. Dar reteta nu este chiar asa de speciala, gasesti toate ingredientele in comert. Si cu multa rabdare ies pana la urma
9 decembrie 2011 la 11:16 pm
Superrr! ador preparatele speciale de sarbatori. Imi pare rau ca eu nu pot gusta din bunatatile astea, si sa le fac pare prea multa munca
dar retin numele si daca voi gasi vreodata de cumparat sigur imi iau, iubesc aromele noi
9 decembrie 2011 la 7:06 pm
nu are chiar arome noi, fiind ciocolata si scortisoara, dar compozitia este un pic diferita fata de biscuitii obisnuiti.
9 decembrie 2011 la 11:12 pm
arata minunat si sigur sunt mai mult decat delicioase ♥
te pup
10 decembrie 2011 la 6:42 am
sunt dulci si parfumate si se topesc in gura, ce poti sa mai ceri de la o prajiturica?
10 decembrie 2011 la 9:54 am
cred ca sunt deliciosi! Am notat reteta, sa vad daca am timp sa o incerc…
14 decembrie 2011 la 10:51 am
de fapt se fac repede, trebuie doar lasati la “uscat” peste noapte, sunt foarte dulci, parfumati si buni, dar mai ales foarte aspectuosi! Nu m-am asteptat sa fie atat de apreciati
14 decembrie 2011 la 12:21 pm
Pingback: Prajiturele migdalate vanilate « in jurul mesei
Sotul meu a vazut postarea ta si a lesinat de pofta. Se miorlaie sa ii fac si lui si face atat de caraghios, incat nu pot rezista. Maine ma apuc de ele, sa fie numai bune sambata, de Revelion, cand vom avea si cativa oaspeti. Ar fi oare mai bine sa las aluatul peste noapte la rece? Thx…
29 decembrie 2011 la 9:37 pm
Eu n-am avut loc in frigider, dar nu vad de ce ar strica, chiar mai bine o sa poti sa-i tai inainte de coacere. Sa-mi spui cum au iesit!
29 decembrie 2011 la 10:13 pm
Comunicam rezultatul la baza
. Sper sa nu ma fac de ras si sa iasa bine.
29 decembrie 2011 la 10:24 pm
hahahahaha! eu cand l-am facut eram disperata ca nu a iesit, era asa moale si lipicios, dar peste noapte s-a intarit si am putu sa-l coc si sa-l tai in stelute
30 decembrie 2011 la 11:19 am
Am facut prajiturelele. Inimioare, ca nu am gasit la timp forme steluta. Nu ma pot lauda cu ele, ca nu mi-au iesit moi si apetisante ca tie, ci mai degraba tari si crocante.
La gust sunt bune, insa, merg bine la cafea si la ciocolata calda.
Rontz rontz 
La multi ani! Sa aveti un Revelion fain si un an nou grozav!
31 decembrie 2011 la 3:24 pm
oh
Nu stiu ce sa zic, pana cand am vazut mesajul de pe FB eram convinsa ca le-ai tinut un pic cam mult la cuptor si de aceea s-au uscat, dar daca si aluatul a iesit foarte moale … incearca sa le faci cu praf de ciocolata (eu cand am pus praful s-a inmuiat toata compozitia, aproape curgea) si am folosit migdalele mari cernute de praf (pe care il folosisem deja la Macarons).
La multi ani si petrecere frumoasa in seara asta!
31 decembrie 2011 la 5:31 pm
Nu-i bai. Nu sunt experta in ale bucatarelii. Uneori imi iese, alteori nu. Mai crestem, mai invatam
. Abia acum am citit mesajul tau. La multi ani in noul an! Tot ce va doriti!
1 ianuarie 2012 la 1:41 pm
E ciocolata de vina. Si eu am vrut sa fac trufe de ciocolata dupa reteta lui Jamie Oliver si ea iesit ceva mucilaginos. Dupa EXACT aceeasi reteta, in Romania, cu ciocolata cumparata de acolo, doamna de acolo a avut o consistenta de se indoia lingurita in ea (cica era mai tare ca Nutela din frigider). Deci e ciocolata de vina. Cea elvetiana e prea moale si conduce la consistenta moale. Aia cumparata din Romania sau Anglia e mai beton.
Vladimir
2 ianuarie 2012 la 2:07 pm
sa stii ca mie imi vine sa mananc bombonicile tale cu lingurita, tare bune mai sunt!
2 ianuarie 2012 la 2:39 pm